Tag Archives: panoramă

Cluj-Napoca: panorama de pe Cetăţuie

Au trecut aproape 4 ani, dar am revenit la Cluj cu acelaşi entuziasm, dornică să mă plimb pe străduţe şi prin pieţe, să mă bucur de detalii simpatice şi să-mi răsune în urechi dulcele accent local. După un drum luuung şi apoi un somn pe măsură, am deschis ochii având în faţă peisajul Clujului, cu weekendul desfăşurându-se molcom în faţa mea.

cluj-vedere-de-pe-cetatuie

Primul lucru pe care l-am făcut sâmbătă dimineaţa, după micul-dejun, a fost să mă mobilizez spre Cetăţuie, urcând dealul despre care îmi aminteam că oferă o privelişte cum îmi place mie. O panoramă spre oraş, cu multe clădiri, turle de biserici, verdeaţă, cartiere de blocuri noi, Someşul, Cluj Arena şi alte detalii care se pierd în zare. Fac o paranteză. Deşi e un oraş dinamic, modern, studenţesc, mie Clujul îmi transmite o senzaţie de relaxare maximă, chiar şi când maşinile trec în goană pe lângă mine. Ca vizitator, îmi pare un colţ idilic, unde timpul are răbdare cu carul, iar zilele miros a libertate… Continue reading

Upstairs Rooftop – o masă bună la înălţime

Cu o zi mai devreme decât prevăzusem iniţial, am ajuns la Upstairs, un resto-bar cocoţat pe acoperişul unei clădiri de birouri aproape de Piaţa Victoriei. Ador să descopăr locuri cochete, să mă bucur de panorame şi să savurez mese gustoase, iar la Upstairs am experimentat toate aceste 3 situaţii. Aşa că vă povestesc şi vouă de el, poate vă dau idei 😀

upstairs resto bar bucuresti

Prima dată am urcat la Upstairs chiar de 8 martie, la prânz, în parfum de copaci înfloriţi, când energia feminină curgea în valuri pe străzi, luându-se la întrecere cu maşinile din trafic. S-a nimerit să fie o zi cu soare şi vânt blând, tocmai bună de hoinărit şi sărbătorit. N-am avut rezervare, dar eu şi colegele mele am reuşit să prindem o masă, ba chiar am primit lalele din partea casei (un gest simpatic, pe care l-am apreciat chiar dacă nu mă omor după flori). Continue reading

Turnul Asinelli, locul de unde Bologna se vede ca o mare de acoperişuri

Ca o iubitoare de panorame ce sunt, la Bologna nu aveam cum să ratez o urcare în Torre Asinelli, pentru a vedea cum se prezintă roşcata de sus.

panorama-bologna-din-turnul-asinelli

În perioada medievală, Bologna număra multe zeci de turnuri, acestea fiind o modalitate prin care familiile bogate îşi arătau puterea; în plus, aveau rol militar şi strategic. Din acestea, în prezent au mai rămas puţin peste 20, cele mai celebre fiind Asinelli (cel înalt) şi Garisenda (mai mic), aflate unul lângă altul, în Piazza Ravegnana. Numele lor provin de la familiile care le-au construit. Asta se întâmpla în secolul al XII-lea, iar de atunci cele două turnuri veghează oraşul cu răbdare, trecând şi prin ceva restaurări. Continue reading

Turnul Lamberti din Verona, o panoramă perfectă peste oraşul îndrăgostiţilor

Am profitat de seara de duminică petrecută la Verona ca să-mi dezmorţesc picioarele după maraton şi am decis să urc în Torre dei Lamberti, turnul care se arată măreţ în Piazza Erbe.

Turnul are 84 de metri înălţime şi a fost construit în secolul al XII-lea de familia – aţi ghicit! – Lamberti. În secolul al XV-lea a trecut printr-un proces de restaurare, iar în anul 1779 s-a adăugat ceasul. Eu însă n-am intrat aici (doar) pentru istorie, cultură sau arhitectură, ci cu gândul la o panoramă superbă asupra Veronei, după priveliştea admirată de la Santuario Nostra Signora di Lourdes şi Teatro Romano.

domul-din-verona

Am profitat de voucherul de reducere primit la maraton şi am plătit 1 euro în loc de 8 euro, cât era taxa de acces în turn. Deşi era şi un lift, am zis să fiu curajoasă şi să aleg treptele; după 42 km alergaţi în acea dimineaţă, am zis că va fi o nimica toată. A fost o urcare lungă, dar într-un final am ajuns sus. Acolo, soarele începea deja să-şi împrăştie lumina caldă de apus şi deşi fusese o zi cam întunecată, iată că pe final m-am bucurat şi de ceva raze mai blânde. Continue reading

Cum m-am bucurat de vacanţă la Verona

M-am mobilizat cam greu să scriu despre porţia de vacanţă italiană pe 2015, deşi a fost una extrem de savuroasă, binevenită după o perioadă în care am lucrat la foc continuu. Cred că mi-era teamă că nu voi găsi cuvintele potrivite să descriu ce am trăit şi simţit în cele 9 zile în care am umblat hai-hui prin câteva oraşe minunate: Verona, Bologna, Ferrara şi Ravenna. Într-un final, iaca m-am pus pe povestit. M-au ajutat cele peste 500 de poze făcute, deşi nu mi-a fost deloc uşor să fac o selecţie.

verona-italia

De ce am ales tocmai Verona ca destinaţie de vacanţă? Răspunsul o să-l aflaţi într-un articol viitor 😀 Ce pot să vă zic e că nu are treabă cu Romeo, Julieta sau abureli de genu’.

Am început vacanţa cu un zbor lin spre Bologna primitoare şi însorită, de unde am luat trenul spre Verona. N-am mai greşit peronul şi nici n-am mai încurcat ora, ca data trecută, aşa că am ajuns în oraşul îndrăgostiţilor după căderea serii. L-am găsit învelit într-o pătură subţire de ceaţă, dar am aflat uşor drumul spre centru, apoi spre B&B-ul unde aveam cazare, lăsându-mă purtată de străzile pietruite din centru, aproape pustii (într-o seară de vineri m-aş fi aşteptat să fie mai multă lume mişunând pe la magazine şi restaurante). Continue reading

Răşinari şi Cisnădioara, culoare medievală pe trasee cicloturistice

Weekendul ÎnAlergare petrecut în împrejurimile Sibiului s-a lăsat cu experienţe noi pe alese. În afară de Cisnădie, unde m-a impresionat biserica fortificată, am făcut o plimbare şi prin Răşinari şi Cisnădioara, în căutare de locuri faine de clătit ochii şi sufletul.

De la Păltiniş spre Sibiu am trecut prin Răşinari, unde casele colorate înşirate de-a lungul drumului m-au fermecat de-a dreptul. Circulau multe maşini, aşa că n-am prea avut cum să le surprind în fotografii, însă am recuperat mergând prin labirintul de uliţe, unde se iveau alte case vechi, acoperite cu ţigle roşiatice asemenea solzilor de peşte.

rasinari-strada perete-colorat-rasinari

Continue reading

Biserica fortificată din Cisnădie sau turismul aşa cum ar trebui să fie

Escapada la Păltiniş cu ocazia Cindrel ÎnAlergare a fost pretextul perfect pentru a vizita împrejurimile Sibiului şi a-mi clăti privirea cu frumuseţile zonei, sorbind din aerul medieval-chic al micilor oraşe transilvănene. Acompaniată de două plimbăreţe pe măsură, pe drumul spre întoarecere ne-am oprit la Cisnădie, despre care singurele mele informaţii se opreau la o tradiţie în ţesut covoare, nişte amintiri vagi dintr-o vizită de demult.

cisnadie-sibiu

Covoare n-am văzut, în schimb am admirat o frumuseţe de biserică fortificată, un complex într-o stare foarte bună, cu toate facilităţile turistice. Nu mă aşteptam să fie atât de bine organizat, având în vedere că Cisnădie (Heltau) este un oraş micuţ. Tocmai de-asta m-a impresionat plăcut. Au ştiut să profite de fiecare bucăţică de istorie şi să o ambaleze frumos pentru a o servi turiştilor, lucru pe care ar trebui să-l facă mai multe oraşe din ţară. Construită în secolele XII-XIII, biserica evanghelică fortificată din Cisnădie a cunoscut variate transformări arhitecturale de-a lungul vremii, dar şi-a păstrat intact farmecul medieval, pe care îl poartă cu mândrie şi azi. Continue reading

Catedrala Evanghelică din Sibiu şi turnul care mi-a pus capac

Ei bine, da, s-a întâmplat şi asta. După ani în care am vânat cu entuziasm neliniştit cele mai înalte puncte de panoramă, indiferent că a fost vorba de biserici, turnuri sau grădini suspendate, acum mi-a fost teamă să urc la înălţime, mai exact în turnul catedralei Evanghelice din Sibiu.

catedrala-evanghelica-sibiu-renovataMotivul? Îl vedeţi mai jos. Treptele firave şi clătinânde care duceau spre turn nu mi-au inspirat deloc încredere, deşi visam să urc aici încă de la vizita de acum doi ani din Sibiu, când clădirea era în renovare. Am mai urcat pe scări fioroase în aparenţă, cel puţin pentru o persoană cu rău de înălţime, dar acum n-am reuşit nicicum să mă mobilizez. Hăul care se căsca sub trepte şi lipsa unor etaje intermediare m-a făcut să dau înapoi din faţa unei experienţe pe care mi-o doream tare-tare. Continue reading

Apus superb peste Bucureşti, văzut de pe Crystal Tower

Pentru iubitoarea de panorame din mine, nimic nu poate fi mai plăcut decât să savurez priveliştea peste Bucureşti, la apus, într-o vineri seară de iulie când norii flirtează cu soarele şi vântul, luându-se la întrecere pe cer.

Cam ăsta a fost scenariul la un eveniment organizat de Beck’s, care a pus la cale 3 petreceri inedite în 3 locuri faine din Bucureşti: bowling la 72 m înălţime pe Heliportul Crystal Tower, campionat de mini-golf în galeriile de artă Artmark (Palatul Cesianu Racoviţă) şi show electro la Teatrul Elisabeta. Un mod creativ de a promova brandul, dar şi de a pune în valoare spaţiile respective, nu foarte cunoscute în peisajul bucureştean.

parcul-kiseleff-vazut-din-crystal-tower

Am urcat cu entuziasm în clădirea de birouri Crystal Tower pentru a doua oară, de data aceasta un pic mai sus decât Restaurantul Sole, unde fusesem acum ceva vreme. Încă din lift am căscat ochii de uimire privind la clădirile care deveneau tot mai mici, cu gândul la panorama de suuus de tot. Continue reading

Parcul Urban Văcăreşti: natura (re)cucereşte Bucureştiul

Despre “Delta Bucureştiului”, cum mai este denumit Parcul Natural Văcăreşti, auzisem de ceva vreme, dar nu ştiam pe unde se află sau ce se întâmplă pe-acolo. Întâmplător, într-un weekend am descoperit pe Facebook un eveniment de observare de la înălţime a Parcului Văcăreşti, aşa că n-am stat mult pe gânduri şi m-am înscris. Fiind iubitoare de panorame, turnul de 60 de metri mi-a trezit imediat interesul. Evenimentul a fost organizat de Asociaţia D’Avent, Asociaţia Create Yourself şi Asociaţia Parcul Natural Văcăreşti.

parcul-natural-vacaresti

Parcul Văcăreşti se întinde pe o suprafaţă de circa 190 de hectare, fiind localizat între Calea Văcăreşti, Şoseaua Olteniţei, Şoseaua Vitan-Bârzeşti şi Splaiul Dâmboviţei, aproape de staţia de metrou Mihai Bravu. Continue reading