Cluj-Napoca: panorama de pe Cetăţuie

Au trecut aproape 4 ani, dar am revenit la Cluj cu acelaşi entuziasm, dornică să mă plimb pe străduţe şi prin pieţe, să mă bucur de detalii simpatice şi să-mi răsune în urechi dulcele accent local. După un drum luuung şi apoi un somn pe măsură, am deschis ochii având în faţă peisajul Clujului, cu weekendul desfăşurându-se molcom în faţa mea.

cluj-vedere-de-pe-cetatuie

Primul lucru pe care l-am făcut sâmbătă dimineaţa, după micul-dejun, a fost să mă mobilizez spre Cetăţuie, urcând dealul despre care îmi aminteam că oferă o privelişte cum îmi place mie. O panoramă spre oraş, cu multe clădiri, turle de biserici, verdeaţă, cartiere de blocuri noi, Someşul, Cluj Arena şi alte detalii care se pierd în zare. Fac o paranteză. Deşi e un oraş dinamic, modern, studenţesc, mie Clujul îmi transmite o senzaţie de relaxare maximă, chiar şi când maşinile trec în goană pe lângă mine. Ca vizitator, îmi pare un colţ idilic, unde timpul are răbdare cu carul, iar zilele miros a libertate… Gata paranteza!

764. Cluj-Napoca: panorama de pe Cetăţuie

Am avut noroc de vreme blândă, aşa că am putut să mă delectez cu una porţie Cluj, crocantă şi bună, asezonată cu razele calde ale soarelui. Câteva maşini începuseră deja să se prelingă uşor pe străzi, în ton cu dimineaţa, pe lângă pâlcurile de copaci înverziţi ce îndulcesc urbanul. Da, se prevedea a fi o vacanţă pe cinste (aşa cum a şi fost)!

biserica-sf-mihail-cluj-de-pe-cetatuie cluj-arena-vazuta-de-pe-cetatuie cluj-arena-de-pe-cetatuie cluj-de-pe-cetatuie

Am străbătut aleile parcului, trecând pe lângă Hotelul Belvedere, care împodobeşte culmea dealului, şi am coborât spre oraş, în căutare de noi frumuseţi.

Însă întâlnirea matinală cu Cetăţuia n-a fost singura din această vacanţă! Spre apus, atrasă de strada Emil Racoviţă, mi-am purtat picioarele din nou în urcare. Mi-am amintit de ea de la vizita anterioară şi am admirat iarăşi casele cochete care se întindeau de-o parte şi de alta a străzii, camuflate după arbori înfloriţi, garduri şi… fire de cablu.

casa-str-emil-racovita-cluj-napoca casa-strada-emil-racovita-cluj-napoca casa-str-emil-racovita-cluj-napoca

Sus am ajuns la o intersecţie unică, unde îşi dau rendez-vous nu mai puţin de 7 străzi! Este cea mai mare intersecţie nesemaforizată din România, după cum aveam să aflu mai târziu, de la Bia 🙂 De aici am gustat o altă privelişte, de data aceasta nu spre centru, ci spre o zonă diferită a oraşului, având în spate un brâu de verdeaţă (abia acasă am văzut pe Google Maps că în apropiere se afla şi str. Fericirii, pe care sper să am ocazia să mă plimb altă dată).

strada-cluj.

M-am îndreptat spre culme, ca să mă bucur de Clujul în haine de seară, iar pe drum am dat peste un loc de joacă aglomerat şi plin de voie-bună. Alături am descoperit un spaţiu verde, ca o “depresiune” acoperită de iarbă, cu pomi în jur – paradisiac, nu alta!

cluj-napoca-panorama priveliste-cluj-napoca panorama-cluj la-cetatuie-cluj-napoca

Seara s-a încheiat lin, cu vise despre oraş şi planuri de escapade viitoare prin zonă.

PS: Pornită la vânătoare de panorame, am aflat cu dezamăgire că nu se poate urca în turnul bisericii Sf. Mihail din centru, pentru că nu se ocupă nimeni de asta…

Articol publicat pe România Pozitivă

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *