Fiecare loc de pe pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie un gram de iubire ca s-o înţelegi.
Nicolae Iorga
Locuri şi poveşti
2 Replies
Mâncare de linte şi quinoa
Din cămara mea nu lipsesc niciodată „boabele”, fie că e vorba de năut, quinoa, hrişcă, linte etc. Am mereu la îndemână câteva punguţe cu astfel de bunătăţi, nu doar pentru că sunt foarte sănătoase, ci şi practice şi versatile: se pot prepara în multe feluri, ca antreu, supă, fel principal, desert sau se pot adăuga în salate.
De fiecare dată îmi fac provizii cu mai multe variante de boabe, ca să le încerc prin rotaţie şi să nu mă plictisesc (deşi trebuie să recunosc că năutul este de departe favoritul meu). Ultima dată, la plafarul de unde îmi fac o parte din cumpărături mi-a atras atenţia o punguţă cu linte uscată. Unul dintre motivele pentru care îmi place lintea este că se fierbe foarte repede şi nu e musai să fie lăsată la înmuiat înainte. În plus, are un indice glicemic scăzut (25-30) şi este săţioasă, asta pe lângă multitudinea de nutrienţi pe care îi conţine (vitamina B, fier, magneziu, zinc, calciu etc). Este şi o sursă importantă de fibre şi proteine.
De obicei cumpăram linte roşie decorticată, care în cateva minute de fierbere se făcea piure şi pe care o serveam cu ulei de măsline şi mirodenii. Însă lintea asta uscată promitea să fie mai rezistentă şi să nu se dezintegreze, aşa că m-a convins. A stat ceva vreme cuminte în dulapul din bucătărie până zilele trecute, când am dat peste o reţetă simplă, dar apetisantă: mâncare de linte cu roşii proaspete.
Plecând de la reţeta originală, am mai improvizat pe ici-pe colo, ţinând cont de ce (nu) aveam prin frigider, iar rezultatul a fost unul delicios.
Continue reading
Violeta’s Bistro – bucătăria cu aromă de acasă
Update: Localul s-a închis.
Despre Violeta’s Bistro vroiam să vă povestesc de mult, de când se numea Violeta’s Vintage Kitchen şi se afla undeva pe strada Calderon. Mersesem de câteva ori şi mi s-a părut ok – un mini-restaurant liniştit, bun de stat la taclale în seri reci de iarnă în faţa unei supe cu găluşte în formă de steluţe, de exemplu 🙂
Nu mai fusesem de ceva vreme la Violeta’s când am aflat că s-a mutat undeva pe la Unirii, aşa că am fost tare curioasă să văd cum e şi ce s-a schimbat faţă de vechea locaţie. Înarmată cu o foame de lup, m-am îndreptat spre bistro şi după ce am rătăcit puţin pe străduţe, am dibuit într-un final casa cu pricina. Spaţiul este mai încăpător, iar terasa mai mare şi mai aerisită şi parcă şi mâncarea se savurează mai bine într-un aşa cadru.
Am început cina cu o limonadă răcoritoare cu ghimbir şi apoi am privit cu nesaţ la meniu, unde ingredientele se înşirau năstruşnice în mixuri neobişnuite. 
Expoziţie de artă contemporană în Parcarea Ciclop din Bucureşti
Ciclop este prima parcare supraetajată din Bucureşti, construită în 1923 şi funcţională şi în prezent. Clădirea nu este foarte fotogenică, se încadrează mai degrabă în categoria blocurilor-mamut, cu un aer trist şi cenuşiu.
Mai mulţi artişti şi-au propus să dea viaţă spaţiului din interiorul parcării, cu pereţii cojiţi şi prăfuiţi, şi au adus un strop de culoare în Parcarea Ciclop printr-o expoziţie non-conformistă de street art, pictură, fotografie, instalaţie.
Rezultatul îl vedeţi în imaginile de mai jos. Eu zic că au făcut o treabă bună 🙂
Unde citim cărţi gratis?
Dacă vă place să citiţi, dar bugetul nu vă permite să cumpăraţi cărţi, puteţi găsi alte soluţii pentru a vă satisface pofta de lectură:
– de la prieteni/rude/cunoştinţe: a împrumuta de la cei apropiaţi pare cea mai simplă şi la îndemână soluţie, mai ales dacă şi ei împărtăşesc pasiunea cititului. Oficial, o carte împrumutată se ţine cam 2 săptămâni, după care ar fi bine să vorbiţi cu proprietarul şi să vă asiguraţi că nu are nevoie de ea.
Chiar dacă sunteţi prieteni apropiaţi cu cel care v-a împrumutat-o, nu înseamnă că trebuie să abuzaţi de persoana respectivă şi să-i returnaţi cărţile după ani de zile sau… niciodată.
– în librării/hipermarketuri: în multe librării sunt amenajate spaţii speciale pentru citit, iar dacă aveţi ceva mai mult timp la dispoziţie nu vă dă nimeni afară. Chiar şi în unele hipermarketuri găsiţi la standul de cărţi locuri de stat jos pentru clipe de lectură.
– de la Schimb de cărţi
10 lucruri de făcut când plouă
Zilele astea în Bucureşti domneşte o atmosferă londoneză, însă nu datorită vreunui festival, ci pentru că vremea s-a dovedit a fi capricioasă rău, iar ploaia a căzut în reprize agitate.
Ce rămâne de făcut când plouă cu găleata şi te simţi “sechestrat” în propria casă? Câte idei:
- fă-ţi ordine în lucruri, fie că e vorba de dulapul cu haine sau cel din bucătărie. Aruncă alimentele expirate, analizează-ţi garderoba şi pune de-o parte hainele pe care nu le mai porţi sau optimizează aranjarea obiectelor astfel încât să le găseşti mai uşor.
- răsfoieşte albumele cu fotografii din copilărie sau oracolele.
- plănuieşte-ţi următoarea vacanţă. Gândeşte-te unde ai vrea să mergi, ce poţi face şi vedea acolo, alcătuieşte un mic traseu şi documentează-te cu privire la oferte.
- uită-te prin frigider şi testează o nouă reţetă cu ingredientele pe care le ai la dispoziţe, dar altceva decât găteşti de obicei.
- pune-ţi talentul la încercare, fie că e vorba de desenat, pictat, cusut, scris un roman etc.
- alcătuieşte o listă cu lucrurile care te fac fericit şi pentru care eşti recunoscător. Sunt mai multe decât credeai, nu-i aşa?
- sună prietenii cu care nu ai vorbit de mult sau trimite-le un mesaj.
- când ai lucrat ultima dată la pasiunile şi dorinţele tale? Acum e un moment bun să te ocupi puţin de ele.
- varianta “clasică”: petrece o zi ploioasă în compania unei cărţi. Alege o carte mai veche din bibliotecă şi reciteşte-o.
- ieşi în ploaie şi fă o plimbare, cu sau fără umbrelă. Când plouă, în parcuri e multă linişte, iar verdele copacilor e mai viu şi mirosul de tei se simte mai bine Dacă eşti norocos, poţi întâlni şi câţiva melci curajoşi 😉
Vouă ce vă place să faceţi când plouă? 🙂
De azi ne citim pe zambetsisanatate.ro
După multă bătaie de cap, am reuşit într-un final să mut blogul pe domeniu propriu. Aşa că de azi înainte ne citim şi stăm la poveşti aici, pe zambetsisanatate.ro.
Vă aştept cu drag!
PS: Linkurile din vechiul blog se redirecţionează automat spre noile adrese, însă dacă mă aveţi în blogroll, vă rog să înlocuiţi zambetsisanatate.wordpress.com cu zambetsisanatate.ro, pentru orice eventualitate. Mulţumesc!
Cât mai costă să citeşti o carte?
Săptămâna trecută a fost Bookfest, ocazie cu care s-au reaprins dezbaterile despre cărţi: cartea tipărită vs. cartea digitală, vânzări, titluri de succes, evoluţia pieţei etc. Desigur, s-a pus şi problema preţului: ne mai permitem să cumpărăm cărţi?
La o emisiune tv, reprezentanta unei edituri aducea în discuţie faptul că publicul român a fost obişnuit în ultimii ani cu cărţi ieftine de către ziare, care au scos colecţii întregi la preţuri foarte mici. Într-adevăr, a fost un trend puternic, fiind reeditate o mulţime de cărţi cunoscute şi de autori clasici, ceea ce eu zic că e un lucru bun. (nu pot să nu mă întreb câte dintre acele cărţi au fost într-adevăr citite şi câte au fost cumpărate doar pentru că o colecţie colorată dă un aer chic bibliotecii…) Conştient sau nu, multe persoane au luat ca reper aceste preţuri reduse, astfel că preţurile din librării par uriaşe.
Nu contest că în unele cazuri aşa este: unele librării practică preţuri mari, dar nimeni nu vă obligă să cumpăraţi de acolo, există şi variante mai accesibile. Continue reading
Ascultă
În lumea noastră care glorifică multitasking-ul şi rapiditatea, clipele parcă o iau mereu la goană, în timp ce noi încercăm să ne ţinem după ele, fără să mai avem răgaz să privim în jur. De acelaşi tratament are parte şi comunicarea, care a devenit mai grăbită şi neglijentă.
Când ai stat ultima dată în faţa cuiva şi l-ai ascultat cu atenţie, fără să faci nimic în timpul ăsta? Fără să butonezi telefonul, să te uiţi în altă parte, să scrii la laptop sau fără să-l întrerupi cu nerăbdare?
Cei mai mulţi dintre noi ne folosim urechile pentru a auzi sunetele şi ecourile din jur, uitând de partea a doua: ascultatul. Ne limităm la a prinde rumoarea din zbor şi a-i da drumul imediat, fără a fi atenţi la sensul ei, cu o indiferenţă trufaşă faţă de mesajul transmis. Este, probabil, un protest la sutele de biţi de informaţie la care suntem expuşi zilnic, astfel încât preferăm să ne astupăm mintea pur şi simplu şi să ne închidem. Cumva, apărarea asta a devenit un reflex, aşa că devine greu să ascultăm atent chiar dacă cel care ne vorbeşte nu este un televizor violent sau un banner publicitar strident, ci o persoană dragă.
I-am cunoaşte mai bine pe oamenii de lângă noi dacă am şti să le acordăm nu doar timpul, ci şi atenţia noastră, atunci când vorbesc. Am ghici poate mai uşor ce-şi doresc de ziua lor, am şti ce culori le plac sau care e felul lor de mâncare preferat.
Aşa că dorinţa mea de săptămâna asta este să ascult mai atent, să-l las pe celălalt să vorbească în ritmul său, fără să-l întrerup la fiecare cuvânt. Şi vă provoc şi pe voi să faceţi la fel.
—–
Articol publicat pe România Pozitivă
Patru plăceri pe zi – Evelyne Bissone Jeufroy
„Patru plăceri pe zi” e o carte subţirică şi sinceră. Nu vrea să pară ceea ce nu este, adică o lucrare grea şi revoluţionară, aşa cum se întâmplă cu multe dintre cărţile self-help. În schimb, oferă o colecţie de recomandări şi exemple pentru a învăţa să construim, să primim plăcerea în viaţa noastră.
„O stare de veghe care ne focalizează asupra a ceea ce ne face bine şi ne aduce liniştea” – aceasta este definiţia plăcerii, pe scurt. Plăcerea adusă în discuţie în cele o sută şi un pic de pagini ale cărţii nu are nimic de-a face cu cea care deschide calea conduitelor nocive şi a dependenţelor sau cu consumul excesiv. Dimpotrivă, plăcerea nu se află în „a face”, ci în „a fi”. Ea constă în lucruri simple şi nu este o stare permanentă, ci „un moment tranzitoriu de plenitudine”. Momentele de plăcere trebuie căutate, adesea cucerite, ele nu vin pur şi simplu.
Astfel, autoarea ne propune să ne gândim la 25-30 de plăceri personale din care extragem cele 4 sau mai multe plăceri zilnice. Acestea trebuie să fie o prioritate pentru noi şi să ne dăm interesul pentru a le pune în practică. La început s-ar putea să fie mai greu să ne găsim timp pentru ele, însă cu trecerea zilelor îndeplinirea plăcerilor va deveni o obişnuinţă.