Din cămara mea nu lipsesc niciodată „boabele”, fie că e vorba de năut, quinoa, hrişcă, linte etc. Am mereu la îndemână câteva punguţe cu astfel de bunătăţi, nu doar pentru că sunt foarte sănătoase, ci şi practice şi versatile: se pot prepara în multe feluri, ca antreu, supă, fel principal, desert sau se pot adăuga în salate.
De fiecare dată îmi fac provizii cu mai multe variante de boabe, ca să le încerc prin rotaţie şi să nu mă plictisesc (deşi trebuie să recunosc că năutul este de departe favoritul meu). Ultima dată, la plafarul de unde îmi fac o parte din cumpărături mi-a atras atenţia o punguţă cu linte uscată. Unul dintre motivele pentru care îmi place lintea este că se fierbe foarte repede şi nu e musai să fie lăsată la înmuiat înainte. În plus, are un indice glicemic scăzut (25-30) şi este săţioasă, asta pe lângă multitudinea de nutrienţi pe care îi conţine (vitamina B, fier, magneziu, zinc, calciu etc). Este şi o sursă importantă de fibre şi proteine.
De obicei cumpăram linte roşie decorticată, care în cateva minute de fierbere se făcea piure şi pe care o serveam cu ulei de măsline şi mirodenii. Însă lintea asta uscată promitea să fie mai rezistentă şi să nu se dezintegreze, aşa că m-a convins. A stat ceva vreme cuminte în dulapul din bucătărie până zilele trecute, când am dat peste o reţetă simplă, dar apetisantă: mâncare de linte cu roşii proaspete.
Plecând de la reţeta originală, am mai improvizat pe ici-pe colo, ţinând cont de ce (nu) aveam prin frigider, iar rezultatul a fost unul delicios. Continue reading →