Ma simt foarte liniştită după ce beau un ceai verde, am senzaţia că spală toate cele rele şi mă cuprinde un sentiment de relaxare foarte plăcut. Pentru mine, acest tip de ceai are un efect calmant şi prefer să-l beau atunci când ştiu că mă aşteaptă o după-amiază lungă şi calmă, nu pe fugă sau într-o pauză scurtă.
Am pregătit ceaiul verde Anastasia de la D’Oro Tea într-un weekend răcoros şi l-am gustat cu aceeaşi nerăbdare cu care încerc orice licoare pentru prima oară.
Pe străzile Varşoviei am văzut multe statui şi grupuri statuare, cele mai cunoscute fiind Sirena şi Nike. Nike, zeiţa victoriei în mitologia greacă, simbolizează spiritul de luptătoare al Varşoviei – perfect justificat, cred eu. Este situată pe o coloană de 14 metri, la intersecţia străzilor W-Z şi Nowy Przejazd, lângă Oraşul vechi.
Sirena, simbolul oraşului, se regăseşte sub numeroase forme ca suvenir. Una dintre statuile reprezentând sirena se află în Piaţa Oraşului vechi (Rynek Starego Miasta), una dintre cele mai frumoase din Varşovia, dupa părerea mea, cu nimic mai prejos decât piaţetele din Roma, înconjurată de clădiri frumos ordonate, pline de culoare şi terase pentru toate gusturile. Ce mi se pare incredibil este că toate clădirile din această piaţă au fost distruse în timpul celui de-al doilea război mondial, dar ulterior au fost reconstruite, păstrându-se astfel aspectul din secolele XVII-XVIII.
Deşi nu este un oraş foarte turistic, Varşovia are o mulţime de locuri deosebite de văzut, pline de istorie şi farmec. Ca de fiecare dată, n-am reuşit să “bifez” chiar tot ce mi-am propus, dar mă declar mulţumită la capitolul “calitate” – am trăit clipe tare frumoase şi am savurat privelişti speciale 🙂
Pentru a ajunge în centrul Varşoviei de la aeroportul Chopin, am luat autobuzul 175. Are mai multe staţii în puncte importante ale oraşului, iar un bilet costa 4,4 zloţi. Că tot veni vorba de mijloace de transport, capitala Poloniei se bucură de o reţea bine pusă la punct de tramvaie şi autobuze. Unele dintre acestea sunt dispuse chiar cu tonomate de unde se pot cumpăra bilete. Biletele se mai găsesc de vânzare şi în magazinele obişnuite; chioşcuri speciale nu am văzut. Metroul nu are prea multe linii şi nici staţii, în schimb bicicletele sunt foarte populare – despre ele voi scrie într-o postare separată.
Unul dintre simbolurile Varşoviei este Palatul Culturii şi Ştiinţei, “un dar al URSS pentru Polonia”, construit în anii ‘50. Dupa cum intuiţi poate, este o clădire destul de controversată, amintind de perioada comunistă. Seamănă foarte bine cu clădirea din Piaţa Presei din Bucureşti, dar este mai îngustă şi are o înălţime totală de 237 de metri, fiind cea mai înaltă cladire din Varşovia.
Grădina Botanică din Varşovia (Ogrod Botaniczny) se află pe str. Ujazdowskie, nr. 4, lângă parcul Lazienki, şi este un loc perfect pentru a petrece o după-amiază frumoasă de vară. Are o colecţie superbă de trandafiri (vă spune asta o persoană care nu e prea înnebunită după flori), alei frumoase, tot felul de plante, nuferi şi chiar şi o fântână. Este o grădină botanică mai clasică, diferită de cea de pe Biblioteca Universităţii, însă cu farmecul ei.
Grădina se poate vizita din aprilie până în octombrie, iar un bilet costă 6 zloţi.
Mi-s tare dragi dimineţile de vacanţă, când sunt plecată prin oraşe necunoscute care aşteaptă să fie străbătute la pas şi admirate până în cel mai tainic colţişor. Totuşi, nu-mi place să mă trezesc foarte devreme, chiar dacă sunt nerăbdătoare să descopăr ce are de oferit fiecare stradă din locul în care mă aflu.
Oricât de entuziasmată aş fi, îmi place să am un mic răgaz dimineaţa în care să mă dezmeticesc, să mă trezesc de-a binelea şi să pierd câteva clipe pur şi simplu, fără să fac ceva anume. Doar să stau şi să vagabondez cu mintea prin cine ştie ce loc sau visând la vreo privelişte de poveste pe care îmi imaginez că o voi vedea curând. Cum la mine ritualul cu cosmeticele nu durează prea mult, mă orientez spre alte activităţi.
Experienţa culinară din Varşovia a fost una plăcută, chiar dacă nu am pătruns prea adânc în tainele bucătăriei poloneze, ci m-am mulţumit să gust câte puţin din unele preparate specifice zonei.
Supele mi s-au părut cele mai speciale. Am mâncat cu plăcere tradiţionala supă Zurek, cu făină de secară, cârnaţi (kielbasa biala), legume, ciuperci uscate şi bucăţi de ou fiert. Sigur, asta e reţeta tradiţională, nu ştiu în ce măsură e respectată de restaurante. În Zurek-urile mâncate mi s-a părut că am detectat şi o aromă de hrean. Oricum, au fost bune 🙂
Escapada de câteva zile la Varşovia a fost binevenită şi m-a umplut de energie şi chef de viaţă. O să încep povestitul despre capitala poloneză cu un loc tare drag mie, care m-a luat prin surprindere şi m-a impresionat plăcut. Este vorba de Biblioteca Universităţii din Varşovia şi Grădina aferentă, un mix foarte reuşit între cultură şi natură.
Vedere spre Varşovia din Grădina suspendată a Bibliotecii Universităţii
Primul contact cu Biblioteca a avut loc într-o seară ploioasă, când am trecut pe lângă ea din întâmplare şi ne-a atras atenţia. Nu am văzut prea clar despre ce e vorba, dar ne-a stârnit curiozitatea şi ne-am întors zilele următoare. Şi bine am făcut 🙂
Biblioteca Universităţii din Varşovia este un proiect îndrăzneţ, inovator, cu structuri de metal şi sticlă acoperite de plante – o simbioză perfectă între modern şi natural. Cladirea are o culoare verde-rece, îmblânzită în unele părţi de o perdea de vegetaţie. Interiorul este prietenos, iar acoperişul de sticlă dă senzaţia unei sere. Aici sunt standuri de cărţi, dar şi cafenele unde puteţi lua o gustare sau chiar o masă în toată regula. La una din intrări se află o structură uriaşă, mov, iar o altă faţadă expune un fel de pagini uriaşe cu diverse tipuri de scris şi formule matematice.
Vedeta sezonului cald, pepenele, m-a încântat teribil. Am nimerit numai pepeni roşii şi dulci, zemoşi, căraţi cu greu până acasă, dar mâncaţi cu poftă înzecită dimineaţa, după alergare – un mod minunat de a-mi începe ziua.
Ca o continuare la ce povesteam zilele trecute despre alergare, vă invit să vedeţi un scurt video motivaţional pe această temă: