7 gânduri despre Varşovia

Varşovia e uimitoare prin mixul de stiluri arhitecturale. Distrusă în timpul războaielor, a fost reconstruită cu sârg, iar acum are un centru istoric cu aer medieval şi străzi înguste, dar şi clădiri cochete, palate, blocuri comuniste, statui elogioase, zgârie-nori şi… un palmier;

capitala Poloniei e un oraş aerisit, cu bulevarde mari, trotuare şi piste pentru biciclete. Există o mulţime de parcuri uriaşe, bine întreţinute, iar spaţiile verzi acoperă un sfert din suprafaţa oraşului;
în centrul vechi, pe strada Nowy Świat, se află o grămadă de cafenele şi boulangerii cu aer romantic, de zici că ai nimerit la Paris sau Roma. Plus restaurante cu sushi, magazine bubble tea şi shop-uri cu îngheţate înalte şi suple (inspirate de domnişoarele poloneze, probabil :D);

în multe magazine şi restaurante încă sunt la modă ventilatoarele (chiar şi cele de tavan), în detrimentul aparatelor de aer condiţionat. În plus, se pare că polonezii iubesc perdelele dantelate, albe („comuniste”), care decorează ferestrele apartamentelor, uneori în bună înţelegere cu lămpile Ikea;
în Varşovia se poartă… şezlongurile. Mini-şezlongurile de la cafenele şi terase sunt o apariţie simpatică: te relaxezi şi te simţi ca la plajă deşi te afli în mijlocul oraşului;

în felurile de mâncare am observat că sunt folosite foarte mult sfecla, morcovii şi cartofii, alături de tradiţionalele găluşte în forme diferite, cu denumiri greu de pronunţat;
polonezii mi-au lăsat impresia unor oameni calmi, ceea ce se simte şi în trafic. Nu am văzut atât de multe maşini şi aglomeraţie, cum m-aş fi aşteptat într-o capitală. În schimb, bicicletele sunt foarte iubite şi respectate, iar autobuzele lungi se dovedesc extrem de zvelte, deplasându-se cu uşurinţă chiar şi în centrul vechi.

3 thoughts on “7 gânduri despre Varşovia”