O povestioară simpatică despre timp şi priorităţi. Citiţi până la sfârşit 😉
Un profesor de filosofie stătea în faţa clasei având pe catedră câteva lucruri. Când ora a început, fără să spună un cuvânt, a luat un borcan mare, gol, pe care l-a umplut cu mingi de golf. I-a întrebat pe studenţi dacă borcanul este plin şi aceştia au convenit că era.
Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l uşor.
Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de golf. I-a întrebat din nou pe studenţi dacă borcanul era plin, iar aceştia au fost de acord că era.
Profesorul a luat după aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc, nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenţi cum stătea treaba, iar aceştia au răspuns în cor “Pliiin!”
Profesorul a scos de sub catedra doua ceşti cu cafea pe care le-a turnat în borcan, umplându-l de aceasta dată definitiv. Studenţii au râs.
“Acum” a spus profesorul dupa ce hohotele s-au domolit, “aş dori să înţelegeti că acest borcan reprezintă viaţa voastră. Mingile de golf reprezintă lucrurile importante pentru voi: familia, copiii, sănătatea, prietenii şi pasiunile voastre. Dacă totul ar fi pierdut în afară de acestea, viaţa voastră ar fi tot plină.”
“Pietricelele sunt celelalte lucruri care contează pentru voi: serviciul, casa, maşina, iar nisipul e restul lucrurilor mărunte.”
“Dacă veţi începe cu nisipul,” a continuat el, “nu veţi mai avea unde să puneţi mingile de golf şi pietricelele.”
“La fel şi în viaţă, dacă îţi iroseşti tot timpul şi energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodată timp pentru lucrurile importante pentru tine. Acordă atenţie lucrurilor importante pentru fericirea ta. Ai, în primul rând, grijă de mingile de golf, ele contează cu adevărat. Stabileşte-ţi priorităţile, restul e doar nisip.”
Unul dintre studenţi a ridicat mâna, interesându-se ce reprezentau cele două ceşti de cafea.
Profesorul a zâmbit. “Mă bucur că întrebi asta, ele vor doar să arate că, oricât de plină ar părea viaţa ta, e loc întotdeauna pentru două ceşti de cafea, împreună cu un prieten…”
Sunt o persoană tactilă, iubesc atingerile, îmbrăţişările şi pupicii, îmi place să mă îmbrac în haine confortabile şi să mângâi paginile cărţilor înainte de a le cumpăra. Aşa că fraza din titlu mi-a ajuns la suflet. Am descoperit-o într-o cărţulie despre masaj, ilustrată cu poze liniştitoare şi “zen”, care te relaxează doar când le priveşti.
