În ultimii ani, încep să am impresia că pe unii Crăciunul mai mult îi stresează decât să-i relaxeze, aşa cum se presupune că ar trebui să facă sărbătorile. Goana după cadouri, aglomeraţia din magazine şi de pe străzi, petreceri, rude, musafiri – toate astea aduc cu ele mai multă agitaţie şi stres decât de obicei. Am auzit multă lume care se plânge că s-a diluat semnificaţia Crăciunului, că a devenit prea comercial şi se reduce doar la cumpărături frenetice, stimulate de tot felul de promoţii şi oferte.

Dincolo de aspectul mercantil, speculat într-adevăr la maxim, Crăciunul poate avea şi altă faţă: sărbătorile au meritul de a ne readuce pe chip zâmbetul de copil, entuziasmat şi plin de energie, aşteptând cu nerăbdare să primească daruri. Pentru că atunci când desfacem cadourile redevenim fără să ne dăm seama copii. Când ne bucurăm de luminiţele de iarnă şi de primii fulgi ne sclipeşte în ochi aceeaşi fericire pură a vremurilor când ştiam să apreciem orice lucru mic.

Crăciunul ne permite să visăm. Suntem gata să uităm, să iertăm. Ne ridicăm şi o luăm de la capăt, purificaţi de ideea unui nou început. Ne încărcăm bateriile şi lăsăm ce a fost rău în urmă, sperând la un an mai bun.

Crăciunul ne aduce împreună. Crăciunul înseamnă „acasă”. Cei care sunt plecaţi la muncă sau la studii în străinătate se întorc în ţară şi se bucură de aroma bunătăţilor pregătite cu drag de mama, de căldura casei şi de îmbrăţişările prietenilor. Stau la poveşti la un pahar de vin fiert sau la un ceai parfumat şi se miră de cât de mult s-au schimbat locurile copilăriei, care par mai luminoase şi mai vii ca niciodată. Este adevărat, nu ne trebuie neapărat motive speciale să petrecem sau să ne adunăm laolaltă; însă uneori avem nevoie de un imbold, chiar şi formal, pentru a reveni la lucrurile sau oamenii care am uitat că ne sunt dragi.

Crăciunul ne deschide inimile. O dată cu luminiţele aprinse de sărbătoare, parcă suntem mai dispuşi să ne dăruim celorlalţi, să zâmbim mai mult şi să facem o faptă bună, oricât de măruntă şi neînsemnată. Pentru că lângă noi sunt mulţi oameni care fac lucruri bune despre care nu se scrie; sunt iniţiative care nu ajung pe primele pagini ale ziarelor, dar merg direct acolo unde e nevoie de puţină iubire.

Da, de sărbători ne confruntăm cu mai multă agitaţie ca de obicei, traficul e infernal şi cozile la magazin parcă nu se mai sfârşesc. Dar Crăciunul liniştit după care tânjim se află de fapt în sufletele noastre. Nimeni nu ni-l poate lua. Şi e acolo mereu, nu doar o zi pe an.

———–

Sursă imagine

———–

Articol publicat pe România Pozitivă