Author Archives: Andra :)

Arad și o vizită inedită

Ce e de văzut în Arad? Cu acest gând în minte, am citit câteva articole despre locuri care merită vizitate în oraș, însă nu mi-am setat niște obiective turistice concrete, din dorința de a mă bucura de mica vacanță fără presiunea unei liste de bifat. Totuși, am văzut multe locuri faine în cele două zile avute la dispoziție.

arad cladire roz camuflajAm ajuns în Arad după un drum cam lung cu trenul de la Timișoara, timp în care m-am pierdut printre paginile cărții (nu râdeți) “Enigma Otiliei”. Însă despre această lectură o să povestesc altă dată, acum să ne ocupăm de Arad. Am găsit gara îngrijită și curată, modernizată recent, așa că am pornit cu încredere spre centru, nerăbdătoare să explorez orașul de pe Mureș.

De la hotel am mers pe strada George Coșbuc și m-am bucurat să simt aerul liniștit al zonei. Nu a trecut multă vreme și, după un camuflaj pe o clădire foarte roz, m-am găsit în fața Primăriei, albă și impunătoare.

Un pic de context: am pus Aradul pe wishlist-ul de vacanțe datorită unei curse de alergare – Maratonul, semimaratonul și crosul Aradului, care mi-a oferit ocazia unui traseu tare plăcut pe străzile și aleile din jurul Mureșului. După cele aproape 5 ore de alergare la proba de 52 km și un duș, am continuat cu descoperirea orașului la pas.  Continue reading

Maratonul Arad – de la 42 la 52 km

Ce se află dincolo de cei 42 km ai maratonului clasic? Cum m-aș simți după această distanță? Mi-am propus să aflu răspunsul în cadrul unei curse pe care am descoperit-o tocmai la Arad. Maratonul, semimaratonul și crosul Aradului, după denumirea sa oficială, are mai multe probe, printre care și una de 52 km (ei îi zic ultramaraton, eu i-aș spune mini-ultra), la care m-am înscris cu nerăbdare încă din decembrie, anul trecut.

Pe lângă dorința de a trece limita celor 42 km, m-a încântat și ideea de a merge în acest capăt de țară unde nu mai fusesem niciodată.

primaria arad

Așadar, după 50 de minute cu avionul București-Timișoara și o oră și un sfert cu trenul Timișoara-Arad, am ajuns în micul oraș de pe Mureș, cu clădiri cochete și multă verdeață. Am ridicat kitul de participare, am făcut o plimbare și apoi am trecut la masarea genunchilor cu Rumalaya (prevenitv :P).

Start!

Organizatorii au fost inspirați să dea startul la ora 8 pentru semi, maraton și ultramaraton, ca să prindem cât de mult din răcoarea dimineții. Nu erau foarte mulți participanți la aceste trei probe, așa că m-am găsit în primele rânduri la linia de start și am pornit ca atare. Adică rapid. Nu-mi făcusem o strategie de cursă, aveam în minte timpul de 3:45 de la Maratonul Cluj din aprilie, deci mi-am zis că e rezonabil să termin maratonul în vreo 4 ore și-apoi voi mai vedea ce fac cu ăia 10 km în plus.  Continue reading

4 cărți citite pe nerăsuflate

“Prietena mea genială” – Elena Ferrante

În ultima vreme, dădeam de cartea asta peste tot: recomandările prietenilor, recenzii pe bloguri, ba am văzut-o și la cititorii din metrou. Așa că iată-mă cu ea în brațe într-o seară, gata s-o devorez din scoarță-n scoarță. Primele 50-60 de pagini au fost o mare dezamăgire. Am lăsat-o deoparte câteva zile, am luat în calcul posibilitatea de a renunța. Dar n-am făcut-o. M-am reapucat de ea și am dat-o gata într-un weekend, de data asta fără să mă pot opri, curioasă și vrăjită de ce se întâmplă.

impresii-prietena-mea-geniala-elena-ferrante

Sunt multe personaje și familii, dar la începutul cărții găsești o listă cu toate, așa că e ușor să revii să vezi cine ce e. În prim plan se află prietenia dintre Lila și Elena, a căror evoluție este urmărită din copilărie la adolescență, apoi la maturitate (în următoarele cărți). Autoarea povestește calm chiar când faptele se precipită și devin violente. Lucru care se întâmplă destul de des, căci acțiunea are loc în anii 50, într-un cartier sărac din Napoli, unde bătaia, scandalurile și răzbunările sunt la ordinea zilei. Chiar și așa, după această lectură mi s-a făcut un dor nebun de Italia, de coasta Amalfi și de dialectele încâlcite de-acolo. Abia aștept să devorez “Povestea noului nume”, continuarea de la “Prietena mea genială”, care e prima dintr-o serie de patru cărți!

Ah, iar cartea m-a dus cu gândul la “Enigma Otiliei”, pe care mi-am propus s-o recitesc după aproape 15 ani 🙂  Continue reading

Cum te reacomodezi după vacanță

Nu știu voi, dar la mine se simte deja miros dulce de vacanță. Și cum reacomodarea cu viața obișnuită e mai grea după zile sau săptămâni de relaxare și plimbare, zic să pregătim o strategie de revenire încă dinainte de a pleca în concediu.

Am scris 5 idei care la mine dau rezultate bune pentru ca întoarcerea la cotidian să fie mai lină. Aștept și recomandările voastre 😉

lisabona-culoare-santa-clara

1. Top 3 cele mai tari experiențe/ locuri

E activitatea mea preferată pe drumul de întoarcere și merge de minune ca un schimb de impresii cu partenerul sau partenerii de călătorie. Fiecare alege câte trei locuri sau momente din vacanță, indiferent că e vorba de o stradă, priveliște, mâncare, întâmplare etc. și le împărtășește celuilalt/ celorlalți. Astfel trec prin experiențele trăite de curând și mi le întipăresc mai bine în memorie.  Continue reading

Învățăm și din reușite, nu doar din eșecuri

O grămadă de articole motivaționale vorbesc despre cât de important e să înveți din eșecuri. Cum, de fapt, nereușitele sunt niște super-profi dacă știi să le înțelegi și să-ți adaptezi abordarea, iar greșelile nu fac decât să te motiveze să-ți atingi obiectivele.

Suntem pe fast-forward, așa că trecem rapid de la o activitate la alta, din dorința de a economisi timp, inclusiv în momentele “de top”.

Cu toate astea, cred că și succesele merită o mini-analiză. Un debriefing. O pauză de bucurat și respirat. Te-ai simțit bine într-un anume context? Ai avut o vacanță grozavă? Ți-a ieșit bine un proiect? Înainte să treci mai departe, pune un pic lupa pe situațiile astea fericite.

spatiu-cu-luna-seneca-anticafe

Din când în când, zic că e bine să luăm pulsul vieții noastre. Să ne oprim, conștientizăm ce ne face inima să bată pe ritmurile fericirii și să învățăm cum putem s-o aducem acolo mai des.  Continue reading

Alergarea mea: lecții, plăceri și momente de aha

Primesc deseori întrebarea “De ce alergi?” Cum nu stau prea bine la improvizat răspunsuri elaborate, am zis să scriu un articol despre ce am învățat de la alergare și ce-mi place așa mult la activitatea asta aparent monotonă. Că doar e vorba de a pune un picior în fața celuilalt, nu?

Să ne-nțelegem, alergarea nu e mereu cu inimioare și fluturași. Sunt și momente de oboseală, de “N-am chef…” sau “Cine m-a pus??”. Însă în restul timpului e o chestie foarte tare, iar dacă te prinde, devine o plăcere intensă și chiar un viciu, aș zice. Așadar:

1. Alergarea îmi oferă un răgaz prețios de a fi eu cu mine și cu gândurile mele. Un fel de meditație în mișcare, activă, în care îmi limpezesc mintea, pregătindu-mă pentru o zi cu mai multă energie.

Foto: Cristi Todoran

2. La alergare, ca și în viață, sunt zile mai bune și zile mai puțin bune. Iar asta e ok. Important e să mergi mai departe în ritmul propriu.

3. Deși nu-s de gazelă, picioarele mele merită expuse și nu ascunse sub blugi pe timp de vară.

4. Toaletele ecologice nu-s chiar atât de rele. Mai ales când ai nevoie urgentă să le folosești.

5. Maratonul nu înseamnă doar o distanță de 42 km, ci un carusel de emoții, adrenalină, bucurie, libertate, mândrie, momente de “nu mai fac asta niciodată” (urmate de înscrierea la o nouă cursă). Și ceva durere presărată deasupra, ca lucrurile să fie mai interesante.  Continue reading

1:45 la Semimaratonul București 2017

Duminică dimineața, încântată că febra musculară de la EcoMarathon a trecut 100%, am pornit veselă spre parcul Izvor, ca să-mi alerg picioarele 21 km la Semimaratonul București.

Deși în ultima perioadă am respirat cu entuziasm aer curat la cursele montane, încă îmi place siguranța asfaltului. M-am bucurat să văd străzile din București, de obicei aglomerate de mașini, acum înțesate de oameni. Mi se pare că e ceva magic când așa mulți alergători iau startul la o cursă, cu emoții, încredere și chef de viață. În aer zumzăie o energie care mă face să mă simt alive, fericită că am descoperit chestia asta minunată numită alergare.

medalie semimaraton bucuresti 14 mai 2017

Anul acesta, tot Piața Constituției a fost gazda nebuniei, dar startul semimaratonului s-a dat de lângă parcul Izvor. Vremea a ținut din nou cu noi: cald, dar cu un cer ușor înnorat. Zona s-a animat rapid, a venit ora 9:30 și am pornit pe sub poarta mare, în uralele susținătorilor. Îmi făcusem un plan vag să mă țin de pacemakerii de la 1:50, dar i-am pierdut în mulțime, așa că am alergat de capul meu. Și n-a fost rău deloc 😉  Continue reading

Rețetă-experiment: Cremă din cartofi dulci cu vișine și ulei de cocos

Din când în când, îmi place să fac câte un experiment culinar și pregătesc ceva simplu, bun și rapid, din cât mai puține ingrediente. De data asta am pornit de la un ulei de cocos, pe care l-am împrietenit cu alte trei ingrediente. Rezultatul?

Un fel de piure cu pretenție de desert sau gustare, pe bază de cartofi dulci, carob și vișine, care m-a surprins și pe mine prin gustul delicios 🙂

desert-crema-de-cartofi-dulci

Ingrediente

  • 1 cartof dulce mai mărișor
  • 3 lingurițe ulei de cocos
  • 1 lingură carob (pudră de roșcove)
  • câteva vișine fără sâmburi

Continue reading

EcoMarathon Moieciu 2017. Libertatea miroase a aer de munte

Despre EcoMarathon știam că e o competiție de alergare extrem de populară și apreciată; mai toți cunoscuții mei într-ale alergării au bifat cel puțin o ediție și s-au arătat încântați de organizare și traseu. Așa că anul acesta, în miez de ianuarie, mă înscriam la cursa din Moieciu de sus, nerăbdătoare să încerc minunea cu picioarele mele.

Am ales fără să ezit proba de maraton – 42 de km. Pe lângă aceasta, EcoMarathon mai are un cross de 14 km și cursa copiilor. N-o să intru în detalii, găsiți toate informațiile pe site-ul evenimentului.

ecomarathon moieciu de sus 2017

Ce e așa fain la EcoMarathon?

Acum că am fost la fața locului și am parcurs cele trei celebre bucle, înțeleg de unde tot entuziasmul. În primul rând, e cea mai animată cursă de alergare la care am luat eu parte vreodată. Reunind un număr mare de participanți (peste 1600), zona startului este mereu plină de alergători, susținători și voluntari, așa că indiferent în ce timp termini cursa, se găsesc destui oameni care să te încurajeze și să te facă să te simți ca și cum ai fi ieșit primul/ prima. Și ghici ce, în competiția cu tine chiar ieși întotdeauna primul/ prima 🙂  Continue reading

eBook: Gânduri la plimbare în București

A fost nevoie de o vacanță la Roma, acum aproape 6 ani, ca să descopăr comorile ascunse ale Bucureștiului, dincolo de blocurile cenușii, reclamele prea țipătoare și alăturarea nu întotdeauna inspirată de stiluri arhitecturale. Capitala Italiei m-a făcut să fiu mai conștientă de ce se află în jurul meu și mai curioasă în a descoperi colțuri urbane uitate.

De atunci, am surpris o mulțime de clădiri, parcuri și străzi ale Bucureștiului. Pe unele le-am păstrat pentru retina și sufletul meu, în timp ce pe altele le-am împărtășit cu voi aici, pe blog. Ultima plimbare foto s-a întâmplat în miez de primăvară, într-un weekend surprinzător de cald, pe străduțele dintre Victoriei și Aviatorilor, în cartierul Cotroceni și în centrul vechi. Așa am creat eBook-ul “Gânduri la plimbare în București”, o colecție de imagini și idei desprinse din orașul meu adoptiv.

Fotografiile le-am făcut cu un aparat foto Nikon D3200.  

Mulțumesc Nikon că mi l-a lăsat pe mâini mai bine de o săptămână! 🙂

Continue reading