1:45 la Semimaratonul București 2017

Duminică dimineața, încântată că febra musculară de la EcoMarathon a trecut 100%, am pornit veselă spre parcul Izvor, ca să-mi alerg picioarele 21 km la Semimaratonul București.

Deși în ultima perioadă am respirat cu entuziasm aer curat la cursele montane, încă îmi place siguranța asfaltului. M-am bucurat să văd străzile din București, de obicei aglomerate de mașini, acum înțesate de oameni. Mi se pare că e ceva magic când așa mulți alergători iau startul la o cursă, cu emoții, încredere și chef de viață. În aer zumzăie o energie care mă face să mă simt alive, fericită că am descoperit chestia asta minunată numită alergare.

medalie semimaraton bucuresti 14 mai 2017

Anul acesta, tot Piața Constituției a fost gazda nebuniei, dar startul semimaratonului s-a dat de lângă parcul Izvor. Vremea a ținut din nou cu noi: cald, dar cu un cer ușor înnorat. Zona s-a animat rapid, a venit ora 9:30 și am pornit pe sub poarta mare, în uralele susținătorilor. Îmi făcusem un plan vag să mă țin de pacemakerii de la 1:50, dar i-am pierdut în mulțime, așa că am alergat de capul meu. Și n-a fost rău deloc 😉 

Primii kilometri s-au lăsat, ca de obicei, cu înghesuială. În fața mea am văzut o domniță cu același tricou EcoMarathon pe care îl purtam și eu și mi-am propus să mă țin după ea – părea că aleargă constant, la un pace accesibil pentru mine.

Am fost cu ochii pe alergătorii din față, mi se pare că așa mă concentrez mai bine. Am încercat să mențin un ritm constant, cât mai aproape de 5:00, ceea ce pentru mine nu e neapărat confortabil. De-abia pe la km 15-16 am început să mă simt bine cu adevărat, iar picioarele au prins un pic de zvâc. Am remarcat punctele de susținere, unde omuleți înarmați cu pancarte, fluiere, tobe sau alte instrumente muzicale, făceau galerie participanților. Unii mai obosiți, alții mai vioi.

După cei 21 km, cronometrul de la finiș arăta 1:46, iar timpul real a fost de 1:45:56, adică Personal Best 🙂 și locul 494 din 2951 de participanți, locul 32 la Feminin. Am fost așa fericită, că am uitat de tricoul S în loc de XS, de kit-ul prin care bate vântul și alte cârcoteli.

semimaraton bucuresti 2017

Before and after 🙂

Pe scurt, câteva concluzii personale:

Ce mi-a plăcut la Semimaratonul București 2017

  • Traseul n-a mai ajuns până la Eroilor! Chiar dacă am parcurs o mică porțiune de două ori, mi s-a părut mai ok așa decât varianta din anii anteriori. Recunosc, uram maxim întoarcerea aia și mă termina mental că trebuie să alerg tocmai până la Eroilor (deși distanța totală a cursei e aceeași, evident).
  • Punctele de hidratare au fost suficient de frecvente, cu voluntari săritori. Din ce am tras cu ochiul, erau și destul fructe.
  • S-a renunțat la urcarea de pe Victoriei, așa că traseul a fost mai plat, deci mai bun pentru PB 😀
  • Traficul închis pe tot traseul; n-am văzut mașini în mișcare.

 Ce aș îmbunătăți

  • Când promiți ceva, e corect să te ții de cuvânt. Dacă spui că participanții care se înscriu până la data X au garantat un tricou de mărimea aleasă, iar apoi mărimea respectivă nu e disponibilă la ridicarea kitului… nu e prea frumos.
  • Mi-ar fi plăcut să văd mai multe pancarte de încurajare creative și funny, mi se pare că dau culoare unui astfel de eveniment.
  • “Samba de Janeiro” la start? Hai să mai schimbăm, sunt atâtea melodii energizante.
  • Kit-ul cam golaș.

Una peste alta, pentru mine Semimaratonul București de anul ăsta rămâne o amintire frumoasă. Îmi imaginez că nu e ușor să organizezi un ditamai evenimentul în centrul capitalei, să gestionezi o echipă numeroasă de voluntari, să-ți pui șoferii în cap și să mulțumești pe toată lumea. Așa că sunt pur și simplu recunoscătoare pentru cursă. Am ieșit pe poarta Expo-ului mulțumită de experiență și de faptul că am împărțit energia alergării cu atâția oameni ambițioși.

7 thoughts on “1:45 la Semimaratonul București 2017

  1. Cornelia

    Felicitari pentru PB! Si eu imi doream, dar nu l-am atins. M-am amuzat vazand numarul tau de concurs, eu am avut 2442!

    Reply
  2. Radu

    Felicitări! Eh am ratat pb, 1h55 plănuiam și a ieșit 2h 5, ma omorât umiditatea și asfaltul. Nu a fost de gluma, sa leșinat la final cu spor, destul abandonuri, inclusiv paceri, plus ca după sa lăsat cu contestații la ștafeta, frauda, probate cu foto, deocamdată nesoluționate, plus belele amintite de tine, plus altele, gen kituri fără chip, nr tipărit greșit, cazul meu, m-au botezat.:(
    Una peste alta, un concurs ok, dar sub Pitești, părerea mea, unde mia plăcut mai mult.
    Acum ma mut la munte, Rsr, Maratonul Olteniei, Ciucas X 3, poate și Hercules. Apoi MIB și Pitesti.
    Spor!! Toate bune!

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Mulțumesc! Mi s-a părut o vreme foarte bună – chiar dacă s-a făcut cald, măcar soarele era după nori. De leșinat se leșină mereu, unii trag până nu mai pot…
      Și mie mi-a plăcut la Pitești; sunt mai puțini participanți, deci teoretic un pic mai ușor de gestionat organizarea.
      Nu-mi dau seama de la ce vine Rsr 😀 Ciucașul abia îl aștept! Auzisem de Maratonul Olteniei, dar n-am ajuns deocamdată. Văd că e în august, sună interesant!
      Spor și ție! 🙂

      Reply
      1. radu

        Retezat Sky Race, 17 iunie, traseu Buta 23 km, destul de dificil, colegii mei de la Slatina Running team sunt la traseul Custura si mai dificil, vor sa fac barem pentru 2X2. Eu, mai modest, vreau sa termin porimul meu semimaraton montan
        Ma tenteaza rau si Iezer Papusa Trail RAce pe 30 septembrie, traseul de 21 km, alergare in mtii Iezer, foarte frumos pe acolo. Si evident, MIB la tomna si Pitesti in decembrie.
        LA anul, daca sunt sanatos cat de cat – eu duc in spate astm, guta, in inceput de artrita, vitiligo si psoriasis – voi schimba si voi merge la Maratonul Apusenil, CindrelinAlergare si Cozia Mountain Run, foarte tentante fiind si Rodna Trail RAce – traseele sunt superbe si dif de nivel mare – , Run Silvania – este in zona Rachitele – si Moneasa Trail RAce.
        Mie personal imi place mai mult pe trail, mai putina presiune pe articulatii.
        Soarele, chiar de dupa nori, tot te agreseaza, radiatiile trec prin bariera de nori; dar pe mine umiditatea m-a facut, am baut apa in prostie, mi-am turnat in cap, degeaba, ultimii 2 km am alergat de parca imi punea cineva piedica.
        Bine, eu am doar 1 an de alergare la activ, aveam 110 kg cand m-am apucat, dieta, alergat, gimnastica , am slabit pana la 85 kg, presupun ca un semi in 2h este ok pentru un amator ca mine!
        Toate bune , poate ne vedem la Ciucas!

        Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *