Tag Archives: ultramaraton

S24H 2019. Toate zidurile

Toate zidurile de care nu m-am lovit până acum în alte curse mi s-au pus în cale la S24H 2019. Și mentale, și fizice.

M-am înscris pentru a treia oară la S24H și tot pentru a treia oară la proba de 12 ore, o cursă pe gustul meu, nici prea lungă, nici prea scurtă. E timp de alergat, socializat și mâncat, dar apoi poți dormi liniștit într-un pat confortabil, după ce ai stat aproape o oră sub apa fierbinte de la duș.

S24H Family

Mi-am propus să mă bucur de weekendul competiției ca o de mini-vacanță, căci pentru mine asta a ajuns să însemne Timișoara, mulțumită S24H: un loc de relaxare și reîncărcare de baterii, în ciuda efortului. Asta se datorează mai ales oamenilor speciali pe care cursa asta reușește să-i adune an de an pe malul Begăi, în Parcul Copiilor.

Am intrat în atmosfera magică încă de vineri, când am fost să-mi iau kitul și să stau la ședința tehnică & pasta party. Mi-a fost ușor să mă conectez cu oamenii de acolo, cu alergătorii și echipa, deși pe mine scrie mare “introvertit”. Eram trează de la 3:30 dimineața și totuși am avut energie toată ziua, până seara târziu, livrând și primind îmbrățișări. Ca să vezi ce face atmosfera ultra dintr-un om 🙂

Continue reading

Ultramaraton Belgrad: 12 ore de alergare, 120 km. Calm

Mai sunt 13 minute până când se încheie cele 12 ore de alergare de la Belgrad. Le văd marcate cu roșu pe cronometrul de la poarta de start și-mi zic în gând că se poate. Am tot timpul din lume să parcurg încă o dată bucla de 2 km și să ajung la 120 km alergați, o distanță rotundă și frumoasă.

belgrad ultramaraton 2019
Foto: Mića Ignjatović

Ultramaratonul de la Belgrad are numele oficial Maraton Maratona / Marathon of Marathons și se desfășoară pe aleile peninsulei Ada Ciganlija. Am descoperit cursa din întâmplare (sau poate nu) prin iarnă și mi-a încolțit în minte gândul participării la proba de 12 ore. Încet-încet, am pus la cale un weekend prelungit în capitala Serbiei la început de martie, încurajată de faptul că mai fusesem aici acum câțiva ani într-o vacanță și mă impresionase locația asta plină de verdeață.

Înainte de cursă

Am ajuns la Belgrad joi noapte, cu gândul să am timp de odihnă până la alergare. Vineri a fost relaxare toată ziua, iar pe seară am mers să iau kit-ul și să mai aflu detalii despre cursă. Pentru curioși, kitul a constat în tricou și numărul de concurs.

Continue reading

S24H 2018 – 12 ore de alergare și 115 km

E 22 septembrie dimineața, aproape de ora 9, iar eu sunt în Parcul Copiilor din Timișoara, așteptând să înceapă cursa de ultraalergare S24H. Lângă atâția oameni entuziasmați și energici, aproape regret că m-am înscris tot la proba de 12 ore, ca anul trecut, și nu am „crescut” la cea de 24 de ore.

Avea să-mi treacă repede regretul.

s24h 2018

Foto: Tiberiu Adrian Purcari

După selfie-urile de rigoare, se dă startul și pornesc într-un val cu ceilalți alergători de la probele de 6, 12 și 24 de ore. Traseul e deja “încălzit” de temerarii de la 48 și 72 de ore, care începuseră alergările cu o zi, respectiv două, înainte.  Continue reading

Legende în alergare: “Drumul către Sparta” – Dean Karnazes

Acum câțiva ani, dintr-o întâmplare, mi-a ajuns în mâini cartea „Ultramaratonistul”, de Dean Karnazes. Am citit-o cu fascinație, uimită de isprăvile acestui alergător devenit cunoscut datorită ultramaratoanelor extreme pe care le-a terminat (ajutat și de ceva marketing, zic unii). A fost prima carte despre alergare pe care am citit-o, așa că acum „Drumul către Sparta”, de același autor, mi-a stârnit curiozitatea.

impresii carte Drumul către Sparta - Dean Karnazes

Pe scurt, „Drumul către Sparta” este despre eroi mai vechi și mai noi care inspiră alergătorii de anduranță, dar oferă și o mini-lecție de istorie. Cartea împletește legenda mesagerului grec Fidipide cu date istorice despre bătălia de la Maraton, plus pastile amuzante despre stilul de viață grecesc și o porție de motivație à la Karnazes.

Câteva capitole sunt dedicate experienței lui Karnazes la Spartathlon, unul dintre cele mai dure ultramaratoane ale lumii, care se întinde pe o distanță de 246 km între Atena și Sparta, pe o rută similară cu cea parcursă de Fidipide acum peste 2000 de ani.  Continue reading

S24H: Cum am alergat 107 km în 12 ore

Știți jocul ăla în care o persoană se lasă pe spate și trebuie să aibă încredere că oamenii din jur o vor prinde și o vor susține? Așa am făcut și eu la Super24H, cursa de ultramaraton de la Timișoara. M-am lăsat în voia alergării, cu încrederea că totul va fi bine. Totuși, mi-am pus și o plasă de siguranță dedesubt: antrenamente lungi și constante.

ultramaraton impresii s24h timisoara

De ce-ul

„Do more of what makes you happy.” Asta e varianta pe scurt. Mi-am dorit să alerg un ultra din curiozitate, pentru că îmi place să alerg și voiam să văd cât de mult rezist și cum mă simt.

Ideea de a participa la un ultramaraton (adică peste 42 km) încolțise în mintea mea de anul trecut. În mai, am făcut un pas timid și am alergat 52 km la Arad. Nu oricum, ci în mai puțin de 5 ore. Însă parcă 52 km nu e o distanță cu care să zic cu mâna pe inimă „Sunt ultramaratonistă!”. Așa că provocarea de pe Facebook a celor de la S24H, prin care recompensau un alergător și o alergătoare care ar fi strâns cel mai mare număr de km alergați în aprilie, a venit mănușă. M-am înscris, am reușit 423 km într-o lună și am câștigat premiul la feminin: o înscriere gratuită la oricare din probele competiției. Eu am optat pentru proba baby”, adică cea de 12 ore individual. Ce înseamnă asta?  Continue reading

Maratonul Arad – de la 42 la 52 km

Ce se află dincolo de cei 42 km ai maratonului clasic? Cum m-aș simți după această distanță? Mi-am propus să aflu răspunsul în cadrul unei curse pe care am descoperit-o tocmai la Arad. Maratonul, semimaratonul și crosul Aradului, după denumirea sa oficială, are mai multe probe, printre care și una de 52 km (ei îi zic ultramaraton, eu i-aș spune mini-ultra), la care m-am înscris cu nerăbdare încă din decembrie, anul trecut.

Pe lângă dorința de a trece limita celor 42 km, m-a încântat și ideea de a merge în acest capăt de țară unde nu mai fusesem niciodată.

primaria arad

Așadar, după 50 de minute cu avionul București-Timișoara și o oră și un sfert cu trenul Timișoara-Arad, am ajuns în micul oraș de pe Mureș, cu clădiri cochete și multă verdeață. Am ridicat kitul de participare, am făcut o plimbare și apoi am trecut la masarea genunchilor cu Rumalaya (prevenitv :P).

Start!

Organizatorii au fost inspirați să dea startul la ora 8 pentru semi, maraton și ultramaraton, ca să prindem cât de mult din răcoarea dimineții. Nu erau foarte mulți participanți la aceste trei probe, așa că m-am găsit în primele rânduri la linia de start și am pornit ca atare. Adică rapid. Nu-mi făcusem o strategie de cursă, aveam în minte timpul de 3:45 de la Maratonul Cluj din aprilie, deci mi-am zis că e rezonabil să termin maratonul în vreo 4 ore și-apoi voi mai vedea ce fac cu ăia 10 km în plus.  Continue reading