Arad și o vizită inedită

Ce e de văzut în Arad? Cu acest gând în minte, am citit câteva articole despre locuri care merită vizitate în oraș, însă nu mi-am setat niște obiective turistice concrete, din dorința de a mă bucura de mica vacanță fără presiunea unei liste de bifat. Totuși, am văzut multe locuri faine în cele două zile avute la dispoziție.

arad cladire roz camuflajAm ajuns în Arad după un drum cam lung cu trenul de la Timișoara, timp în care m-am pierdut printre paginile cărții (nu râdeți) “Enigma Otiliei”. Însă despre această lectură o să povestesc altă dată, acum să ne ocupăm de Arad. Am găsit gara îngrijită și curată, modernizată recent, așa că am pornit cu încredere spre centru, nerăbdătoare să explorez orașul de pe Mureș.

De la hotel am mers pe strada George Coșbuc și m-am bucurat să simt aerul liniștit al zonei. Nu a trecut multă vreme și, după un camuflaj pe o clădire foarte roz, m-am găsit în fața Primăriei, albă și impunătoare.

Un pic de context: am pus Aradul pe wishlist-ul de vacanțe datorită unei curse de alergare – Maratonul, semimaratonul și crosul Aradului, care mi-a oferit ocazia unui traseu tare plăcut pe străzile și aleile din jurul Mureșului. După cele aproape 5 ore de alergare la proba de 52 km și un duș, am continuat cu descoperirea orașului la pas. 

primaria arad

Prima oprire a fost… Curtea Veche, un restaurant de pe bulevardul Revoluției, unde am sărbătorit terminarea cu bine a cursei cu un ceai negru cu lapte și o cină delicioasă.

curtea veche arad

Am continuat plimbarea pe bulevard, apoi am rătătcit în voie pe străzile din centru, unde am dat peste niște clădiri cu detalii arhitecturale superbe, însă în stare cam tristă. Elegantul stil vienez este foarte prezent pe străzile din Arad, datorită perioadei în care orașul a fost parte din Imperiul Austro-Ungar, deși acum e nevoit să coexiste cu firme luminoase și termopane care se potrivesc ca nuca-n perete. Oricum, mi-a plăcut atmosfera tihnită de pe micile străzi și casele mângâiate de vegetație, chiar dacă le-ar fi prins tare bine o renovare în stilul original.

arad cladire verdeata arad detaliu poarta arad detaliu poarta paun arad detaliu cladire arad cladire detaliu

Pe traseul de la cursa de alergare văzusem deja biserica uriașă din centru, despre care am aflat apoi că este biserica romano-catolică Sf. Anton de Padova. În apropiere, teatrul Ioan Slavici, iar în spatele său – o piațetă frumușică. Mi-a atras atenția o clădire cu o decorațiune superbă în partea de sus. Am descoperit ceainăria Ahmad Tea și evident că n-am rezistat să nu-mi iau o cutie de ceai verde, de savurat pentru acasă.

catedrala Romano-Catolică Sf. Anton de Padova arad

ceainarie ahmad tea arad piata avram iancu

Am revăzut faleza Mureșului și parcul, apoi am trecut podul spre zona din mijloc, unde intuiam că se află cetatea. Am găsit aici un ștrand, multe căsuțe și un fel de spațiu pentru târguri, care acum era cam pustiu, deși weekend. Din păcate, cetatea nu se poate vizita decât în condiții speciale, așa că ne-am pus pofta-n cui și am făcut cale-ntoarsă.

arad pod mures arad lacate pod mures

Duminică, înainte de plecare, am dat un tur prin Piața Catedralei, descoperită întâmplător. Mi-a plăcut tare mult catedrala în stil baroc, cu turlele elegante. Tot mușcând din căpșunele roșii și dulci cumpărate din piață, am observat că un turn cu aspect interesant se profila la orizont. Am luat-o într-acolo și, după un slalom printre străduțele liniștite, am nimerit în fața construcției.

Mister elucidat: era vorba de Turnul de apă (corespondentul Foișorului de Foc din București), construit la final de secol XIX ca rezervor de apă pentru oraș. Cu o parte din ziduri învelite în vegetație, avea un aspect romantic, ca din poveștile cu cavaleri și prințese.

arad turnul de apaL-am găsit deschis, am intrat și am fost întâmpinați de un domn primitor, îmbrăcat îngrijit. Contra unui bilet de 10 lei, ghidul nostru ne-a condus pe scara care ducea spre vârful turnului, de-a lungul etajelor amenajate ca expoziții, adică un fel de mini-muzeu de antichități cu lucruri vechi și noi organizate pe tematici: apă, foc, galerie cu tablouri ale unor artiști locali etc. Pe mine m-a impresionat o veche mașină de spălat manuală – de fapt un hârdău cu capac și mâner ce putea fi mișcat, pentru a curăța mai bine rufele.

Am intrat inclusiv în vechiul rezervor și am trecut prin el pentru a ajunge la turnulețele din vârf, de unde am admirat o panoramă asupra Aradului. Bucuria mea!

arad piata reconcilierii din turnul de apa arad turnul de apa panorama arad priveliste turnul de apa

Ghidul ne-a povestit despre cele două monumente din Parcul Reconcilierii, care se zărea în apropiere și despre alte construcții și cartiere ale Aradului. După ce am coborât, am văzut de aproape ansamblurile cu pricina și am remarcat într-adevăr diferența de stiluri dintre ele.

Concluzia mea

Aradul mi-a trezit sentimente diferite: pe de o parte, liniștea și calmul orașului mi-au mers la suflet și a fost o bucurie să descopăr arhitectura sa elegantă; pe de altă parte, mi-a părut rău că atâtea clădiri superbe nu sunt renovate și puse în valoare cum ar merita. E o destinație plăcută, ușoară, perfectă pentru un city break dacă vrei să scapi de agitație și să-ți clătești privirea cu picături de istorie.

3 thoughts on “Arad și o vizită inedită

  1. Arabela

    Ai pozat cam toate chestiile mele preferate din Arad :).

    Din pacate cetatea Aradului e inca inchisa pentru vizitatori caci e garnizoana militara, dar am auzit ca vor sa o demilitarizeze si sa o deschida pentru turisti, insa nu stiu cat va mai dura asta.

    Nici nu stiam ca turnul de apa se poate vizita, trebuie sa dau si eu o fuga pana acolo intr-o zi. Merci de pont!

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Cu drag, sper să-ți placă! A fost o descoperire fericită și pentru mine 🙂
      Ar fi fain să deschidă cetatea pentru turiști, poate fac ceva în stilul celei din Alba-Iulia 😀

      Reply
      1. Arabela

        Si eu astept cu nerabdare :). Cand am fost in clasa a noua o prietena descoperise ca exista o cetate a Aradului, asa ca, am hotarat sa mergem sa o vizitam. Am ajuns la intrare si am vazut ca sta un militar de paza la poarta si vine spre noi. S-a uitat putin nedumerit la noi si a intrebat pe cine cautam. Noi am zis ca nu cautam pe nimeni ci vrem doar sa vizitam cetatea, el s-a mirat si ne-a zis ca nu se poate. Mare ne-a mai fost dezamagirea.

        Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *