Tag Archives: mişcare

50 de motive pentru a alerga un maraton

Leave a reply
  1. Înveţi să-ţi gestionezi timpul, pentru că e important să faci loc în program antrenamentelor.
  2. Poţi să mănânci liniştit prăjitura aia. Ba chiar e indicat s-o mănânci.
  3. Devii mai organizat.
  4. Capeţi încredere în tine şi în propriile forţe.
  5. Îţi dai seama cât de mult ai evoluat faţă de perioada în care alergai 2 km şi oboseai imediat.
  6. Nu trebuie să termini printre primii ca să fii câştigător.
  7. Mişcarea devine a doua ta natură, nu un task de bifat în silă.
  8. Ieşi din zona de confort.
  9. Endorfine. Multe.
  10. E un timp pe care-l petreci tu cu tine.
  11. Înveţi să te adaptezi din mers la provocările care apar. Din alergat, adică.
  12. Ai grijă de sănătatea ta.
  13. Te laşi inspirat de ceilalţi alergători, de veteranii care aleargă cot la cot cu tine sau de cei în scaun cu rotile, participanţi la categoria dedicată.
  14. Îi inspiri la rândul tău pe alţii să se apuce de alergat sau chiar să participe la un maraton. Continue reading →

Primul meu maraton – povestea

20 Replies

La momentul la care scriu aceste rânduri, euforia primului maraton e încă prezentă, cu tot cu energia de rigoare. Încă nu-mi vine să cred că am alergat 42 de kilometri! Sau, mai bine zis, nu-mi vine să cred că mă simt atât de bine după distanţa asta şi că sunt cu genunchii întregi şi zâmbetul larg pe buze!

După experienţa primului semimaraton de anul trecut, tot la Bucharest International Marathon, mi-am propus să cresc distanţa şi am ţintit spre celebrii 42 km. Discret, în sensul că nu am anunţat prea mulţi oameni de intenţia mea – nu mă întrebaţi de ce, pur şi simplu aşa am simţit… probabil că nu-mi place să simt presiunea celorlalţi şi prefer să fiu doar eu cu emoţiile mele. Îmi doresc ca de la anul să schimb chestia asta.

După aproape un an de ture infinite prin IOR, de data asta m-am bucurat de o cursă dublă prin centrul Bucureştiului, cu atmosfera frumoasă a evenimentului, compania alergătorilor şi încurajările celor de pe margine.

Bucharest International Marathon 2014 - primul maraton

Dar să începem cu începutul. De dimineaţă, mi-am dat seama că nu am stare. După ce s-a luminat puţin, am văzut că apărea, timid, soarele şi am ştiut că va fi o zi perfectă pentru alergat. Şi chiar aşa a fost. Am plecat de la 8 de acasă şi am ajuns la Unirii cu metroul, 20 de minute mai târziu. Am trecut pe la toaleta de la metrou (tips&tricks: e mereu liberă, faţă de toaletele ecologice din Piaţa Constituţiei, unde se face o coadă imensă), apoi m-am îndreptat spre “locul faptei”. Şi lucrurile au început să se precipite. Pe la vreo 9 fără 10 minute căutam, încă, garderoba, iar apoi culoarul de start. Am nimerit iniţial la cursa populară :D, dar am sărit la timp gardul spre zona de semi şi maraton. N-am apucat să mă dezmeticesc, că deja se dăduse startul. Continue reading →

Provocare: urcă pe scări!

6 Replies

Dacă primăvara şi vara, când vremea e prietenoasă, parcă simţim nevoia să facem câte o plimbare şi să ieşim în parc, iarna ne atrage leneşă în casă, la căldură, sau la vreun mall în căutare de divertisment lejer, după ce în prealabil am făcut „plinul” cu ceva dulce.

strada-in-trepte-bucurestiE mai dificil în astfel de condiţii să facem sport, aşa că nu ne rămâne decât să renunţăm la orice brumă de mişcare. Sigur, putem merge la sală sau avem posibilitatea de a face exerciţii acasă, dar mai greu cu mobilizarea 😀

Aşa că astăzi vă lansez o provocare: urcaţi pe scări!

Spuneţi un „Nu!” hotărât liftului sau scărilor rulante şi folosiţi-vă picioarele în scopul pentru care au fost create, acela de a merge. Nu vă lăsaţi purtaţi de mulţime şi alegeţi să urcaţi treptele de la metrou chiar dacă sunteţi singura persoană care face asta, iar restul se refugiază pe scările rulante. Sau, dacă nu e aglomerat, folosiţi activ scările rulante, adică urcaţi-le, pentru un plus de efort.  Continue reading →

Primul meu semimaraton

15 Replies

semimaraton bucuresti 2013Duminica asta am trăit o experienţă tare frumoasă la Bucharest Marathon: am participat pentru prima dată la o cursă de semimaraton (21,0975 km), pe care am şi terminat-o cu bine.

Ideea de a mă înscrie la un astfel de eveniment a încolţit prin primavară, când cineva entuziasmat mi-a povestit cât de fain s-a simţit alergând la o cursă din cadrul Bucharest Half-Marathon. M-am gândit atunci că aş putea să mă înscriu şi eu la ediţia din toamnă, că şi-aşa aveam luni bune la dispoziţie pentru antrenament, iar de alergat aş fi ieşit la alergat oricum. N-am vrut să mă bag direct la maraton, prefer paşii mici şi siguri. Mai alergasem la crosuri, curse de 4-5 sau de 10 km, dar niciodată pe o distanţă de 21 km.

Aşa că după o vară de alergat prin parc, eu cu mine, am avut de data asta ocazia să zburd în compania altor câteva mii de iubitori de mişcare, pe străzile unui Bucureşti un pic cam adormit, dar cu suporteri însufleţiţi. Vremea a fost destul de rece pentru gustul meu, noroc cu soarele care a salvat situaţia.

Continue reading →

Alergarea de dimineaţă – energie şi chef de viaţă

22 Replies

Sunt unele zile în care dimineţile se arată mai luminoase şi energice, răsfăţate de soarele puţin somnoros, în care am o poftă incredibilă de a trăi şi a simţi, indiferent de ce va urma.

De când ies la alergat în parc dimineaţa, în mod constant, am senzaţia ca zilele sunt mai consistente şi cremoase, mirosind a libertate încă de la primele ore. Ploaie, parfum de tei, frunze, petale de flori gingaşe, vânt răcoritor, arşiţă – toate m-au însoţit, pe rând, în alergările mele şi mi-au făcut dimineţile mai plăcute.

Timpul în care alerg e al meu şi doar al meu, sunt eu cu gândurile mele, detaşată de restul. E plăcut să respiri aer proaspăt şi să te laşi mângâiat de vânt atunci când zburzi pe aleile unui parc. Aici mă întâlnesc mereu cu motivaţia: mulţi oameni care aleargă, de toate vârstele, fiecare în ritmul lui, poate împingând cărucioare cu copii sau însoţiţi de vreun patruped obosit.

La început mi-a fost mai dificil să mă mobilizez; erau dimineţi în care patul era tentant rău, iar simplul gând de a goni pe aleile parcului cu răsuflarea tăiată mă făcea să mă întorc pe partea cealaltă, într-o dulce moţăială. Însă după ce mi-am intrat în ritm, parcă totul a început să vină de la sine şi aşteptam cu nerăbdare dimineaţa următoare, în care sigur îmi voi depăşi recordul anterior sau voi fi mai concentrată şi mai odihnită. “Pofta vine mâncând”, cum se zice.

Dupa o alergare intensă, simt că o dată cu transpiraţia se duc şi toate grijile şi dezamăgirile. Cad una dupa alta, alungate de un duş răcoritor, şi lasă loc unor gânduri proaspete şi pozitive. Trecând de o astfel de mini-renaştere, parcă şi munca e mai uşor de făcut.

Continue reading →

7 senzaţii de primavară

17 Replies
  • Soarele a început să strălucească mai hotărât, iar afară e aşa frumos că parcă îmi pare rău să stau în casă. Primavara e perfectă pentru rătăcit pe străduţe uitate, cu aparatul foto în mână, în căutare de case speciale şi de locuri ascunse.
  • Miroase a aer curat, călduţ şi blând, a flori parfumate. Pentru mine, primăvara e despre delicateţe şi prospeţime, ca un ceai cu boboci de tradafir băut încet-încet în faţa unei ferestre deschise, cu privirea la viaţa care-ţi trece prin faţa ochilor.

flori in Herastrau

  • Păsărelele deschid stagiunea de concerte matinale, se alintă în soare şi te trezesc cu agitaţia lor. Îmi strigă hotărâte că timpul somnolenţei s-a dus, e păcat să pierd aşa vreme frumoasă hibernând!

Continue reading →

Cum ne tratăm când suntem trişti?

10 Replies

Când suntem trişti, primul impuls este să ne trântim pe canapea, să înşfăcăm cutia cu ciocolată, prăjituri, paleuri sau alte dulcegării şi să ne afundăm, înfulecând, în perne; eventual cu un serial siropos în faţa ochilor. Pe termen scurt, pare rezonabil şi eficient, pentru că zahărul e pe placul creieraşului, care nu întârzie să ne răsplătească aproape instant cu o mică doză de fericire.

Problema e că în acest caz plăcerea durează puţin. După ce am terminat de morfolit mai toate chestiile comestibile pe care le aveam prin jur, ne dăm seama că tristeţea e tot acolo, suntem şi mai pleoştiţi şi fără energie. Stomacul plin e cam inconfortabil, plus că ne simţim neputincioşi şi dezamăgiţi că iar am cedat tentaţiilor şi cântarul va arăta, nemilos, câteva kilograme în plus. Cu toate astea, mulţi continuă să aplice metoda, doar-doar o da rezultate.

Ei bine, sunt şi strategii mai eficiente: cartea preferată, muzică, o întâlnire cu prietenii, etc. Şi mai e şi mişcarea, care, după mine, e cea mai potrivită. Pare paradoxal, dar făcând mişcare ne energizăm şi dobândim o stare de bine, nu ne epuizăm fizic şi psihic, aşa cum înclină majoritatea să creadă.

biciclete

Continue reading →