Un parc doar pentru mine. Ninsoare și zăpadă pufoasă, de basm. Frig revigorant. Ăsta a fost cadoul primit de ziua mea, în avans cu o zi, de la iarnă.

Încă mai dormeam când a sunat alarma la 6:45, vineri dimineață. Dacă vara sunt matinală, iarna mi-e greu să mă mobilizez înainte de 7. O fi de la frig, de la întuneric, nu știu. Cert e că sunt mai leneșă în lunile astea. Ei bine, situația s-a schimbat la 180 de grade când am dat jaluzelele deoparte și am văzut frumusețe de zăpadă deja depusă într-un strat consistent. Fulgii parcă valsau prin aer, suflați de vânt. Am căscat ochii mari și am țopăit veselă spre dulap să-mi pregătesc hainele, apoi la bucătărie să mănânc cât mai repede, nu cumva să pierd ocazia de a face prima cărare prin zăpadă. N-am fost chiar prima, dar pe-aproape.

Mi-am încălțat pantofii de trail, apoi am zburat jos pe scări, echipată cu multe straturi, plus un buff călduros și colorat. Yuhuu, hai că nu e chiar așa frig! Când am ieșit din spatele blocului, fulgii de nea și vântul au renunțat la vals și au băgat un break dance, de era să mă ia pe sus. Mi-am făcut loc printre zăpada în valuri, cu un zâmbet un pic șifonat de perdeaua de fulgi care-mi venea în față.

Să mai zic că beculețele de Crăciun erau încă aprinse la intrarea în IOR? Ce mi-aș fi putut dori mai mult?  Continue reading →