În cele aproape patru zile cât am stat la Berlin am reușit să ajung în multe locuri interesante, în ciuda frigului. Nu era foarte multă zăpadă, ba într-una din zile a fost chiar soare, dar cu toate astea gerul uscat mi-a dat de furcă la hoinărit.

Ce e de vizitat în Berlin dacă mergi iarna, dar la început de an, când piețele de Crăciun sunt istorie? Am făcut un fel de listă-traseu, care sper să vă fie de folos dacă ajungeți pe-acolo și căutați inspirație la obiective turistice.

Începem descoperirea Berlinului din ALEXANDERPLATZ, piața centrală dominată de Turnul Televiziunii (Fernsehturm), un bun punct de reper datorită celor 368 de metri ai săi. În turn există și un punct panoramic, situat la înălțimea de 203 metri (13 euro accesul), iar un pic mai sus e și un restaurant care se rotește. Se remarcă prin statură hotelul Park Inn by Radisson, un colos modern de unde îmi imaginez că poți admira o priveliște impresionantă asupra centrului.

În Alexanderplatz am văzut multe magazine cu branduri cunoscute. Ies în evidență galeriile Kaufhof, care la parter au o ditamai zonă cu delicatese de tot felul – aviz gurmanzilor. În apropiere se află mall-ul Alexa – o oprire inspirată pentru pasionații de shopping (sau pentru turiștii înfrigurați, în căutare de ceva căldură).

Aproape de turn își fac veacul biserica Sf. Maria (St. Marienkirche), dar și Primăria (Rotes Rathaus), o clădire din cărămidă roșie cu alură englezească (așa mi s-a părut mie).

După ce ne-am plimbat destul prin Alexanderplatz, luăm autobuzul 200 spre Zoo (stația e aproximativ vizavi de biserica Sf. Maria, pe Karl Liebknecht str.). E supraetajat și trece pe lângă numeroase repere turistice, deci îl poți folosi lejer pe post de bus “turistic”, dar cu biletul valabil pe celelalte mijloace de transport în comun. Și bus 100 are cam același traseu. Instalați la etaj, cât mai în față, ne dezmorțim și admirăm clădirile pe lângă care autobuzul trece alene.

Ajungem pe INSULA MUZEELOR, îmbrățișată de râul Spree și dominată de marele DOM, unde se află mormintele familiei de Hohenzollern. Biletul de acces în catedrală costă 7 euro. Insula e de vis pentru iubitorii de muzee, deoarece găzduiește nu mai puțin de 5 astfel de obiective turistice. Că veni vorba, dacă sunteți amatori de artă și istorie, puteți petrece ore bune într-un mod mai mult decât plăcut în muzeele Berlinului. Ah, și la căldură.

Urmează la rând Universitatea Humboldt, în dreapta, iar vizavi BEBELPLATZ, piața unde în 1933 au fost arse de naziști peste 20.000 de cărți. Evenimentul este marcat printr-un monument discret – atât de discret, că n-am reușit să-l găsesc… E vorba de “Versunkene Bibliothek”, o bibliotecă “scufundată”, cu rafturi goale, vizibilă printr-un geam de sticlă în asfalt. 

Traseul autobuzului 200 continuă pe bulevardul Unter den Linden până la POTSDAMERPLATZ sau “piața cu zgârie-nori”, cum am botezat-o eu. Trei clădiri moderne din sticlă mi-au luat ochii aici (Daimler City, Sony Centre și Beisheim Centre), deși sunt înconjurate de alte construcții masive, cu înălțimi deloc neglijabile. După căderea Zidului, zona a renăscut, iar acum pare un centru serios de business & shopping. Apropo, la poalele zgârie-norilor se află o bucată de Zid rămasă în picioare.

Ajungem și la ZOO, dar nu ca să vedem animale captive (peste 1500 de specii), ci pentru a ne plimba prin zonă, în cartierul KU’DAMM (Kurfurstendamm) – Champs-Elysees-ul Berlinului, cu centre comerciale moderne, hoteluri și magazine, în mijlocul cărora tronează o biserică bizară.

E vorba de BISERICA MEMORIALĂ KAISER WILHELM (Gedachtniskirche) și nu se poate să nu te impresioneze – o relicvă a trecutului sângeros ce se înalță printre mall-uri și lumini. Ridicată în secolul al XIX-lea, a fost adusă la stadiul de ruină de bombardamentele din al doilea război mondial. O construcție modernă i s-a alăturat în anii 1950-60 – un turn-clopotniță cu lumini albastre și o capelă de formă dubioasă. Turnul l-am găsit acoperit de schele, iar capela am descoperit-o… la întoarcere, din pozele de pe net. Îmi pare rău că n-am explorat mai mult la fața locului, ansamblul e o ciudățenie demnă de atenție.

VA URMA