În ultima perioadă am devorat multe pagini de romane, probabil din dorința de a compensa orele petrecute la laptop. Am preferat să citesc în loc să scriu pentru blog :), ca un fel de odihnă pentru creier, dar iată că a venit timpul să pun pe hârtia virtuală o parte dintre ultimele mele lecturi, poate vă inspiră.

Voi ce-ați mai citit interesant?

---

“Veghea” – Sarah Waters

Viața continuă chiar și pe timp de război. Oamenii luptă pentru mici bucăți de fericire chiar și când în jurul lor cad bombe și nu se știe niciodată dacă mai apuci să te întorci acasă. “Veghea” este o carte în care se întrepătrund viețile mai multor oameni și demonii lor, o carte despre secrete, despre cum poți să supraviețuiești în ciuda lipsurilor, cu moartea care pândește la fiecare pas. Relațiile dintre personaje sunt descrise cu candoare, cu grijă, deși situațiile prin care trec abundă în dramatism.

“Dintr-odată, singuri” – Isabelle Autissier

Nu m-am așteptat ca o carte subțirică, scrisă de o autoare practic necunoscută, să fie atât de intensă, brutală, cu suspansul bine gestionat. Un cuplu aflat în vacanță rămâne blocat pe o insulă aproape pustie și cei doi fac tot posibilul să supraviețuiască, adaptându-se la regulile sălbăticiei. Doar unul va părăsi insula viu. Întrebarea cu care am rămas eu este: în situații-limită, cât ne mai gândim la ceilalți când vine vorba să ne salvăm propria viață?

“Talentatul domn Ripley” – Patricia Highsmith

Am descoperit cu mirare această carte la bibliotecă, știind deja filmul cu același nume, pe care țin minte că l-am văzut și discutat la ora de psihologie din liceu (adică acum o grămadă de ani). Habar n-aveam că există și un roman, ba chiar și o continuare, așa că le-am înhățat pe ambele fără ezitare de la biliotecă. Cartea că m-a ținut cu sufletul la gură în așteptarea finalului (nu mai țineam minte cum se termina filmul), care… nu prea a fost final. Sper că partea a doua va avea un sfârșit mai clar. Oricum, mi-a plăcut mult cartea, cu personalitatea de cameleon a lui Ripley și cum se fofilează el cu stil printre minciuni și crime. Un punct în plus că acțiunea se desfășoară în Italia (deși localitatea “Mongibello” se pare că a fost inventată :)).

„Scena crimei” – P.D. James

O carte polițistă scrisă în stilul Agatha Christie, de o autoare (P. D. vine de la Phyllis Dorothy) care nu se mulțumește să trântească la întâmplare o crimă, niște indicii și un vinovat, ci conturează bine personajele și relațiile dintre ele, condimentând totul cu situații neașteptate și, desigur, suspans. E o lectură ușurică, plăcută, iar dacă ești pasionat de cărțile polițiste foarte probabil te va prinde. O să zic doar că scena crimei e o sală… despre crime, dintr-un muzeu.

“Secretul soțului” – Liane Moriarty

Am citit-o ușor, în pofida celor câteva sute de pagini. Cred că ar fi ușor de transpus într-un film/ serial (dacă nu s-a făcut asta deja, n-am verificat). Povestea se țese treptat, cu personaje bine conturate, intrigi, traume și situații limită. Vă zic doar atât, secretul e pe la pagina 200 😀