Ți s-a întâmplat să auzi oameni care se plâng non-stop, de toate lucrurile posibile și imposibile? De trafic, șefi, prieteni, vacanțe, vreme (indiferent că e cald sau frig) etc.
Ah, stai, ești unul dintre ei? 😀
De ce se plâng oamenii?
Pentru că e un mod de a ne conecta cu ceilalți, de a căuta alinare, de a ne elibera de o povară. De multe ori nu vrem soluții, ci doar să fim ascultați. În plus, lucrurile care ne nemulțumesc ne unesc adesea mai ușor decât pasiunile (vezi mobilizările masive când vine vorba de anumite probleme grave).
Acum, vreau să fie ceva clar: consider că nu e nimic rău în a te plânge! E bine că-ți externalizezi sentimentele, că reușești să spui și altora prin ce treci, că-ți lași emoțiile să iasă la suprafață.
Ce e nasol e că, adesea, după episodul ăsta de lamentări nu urmează nimic, nicio acțiune care să schimbe sau să îmbunătățească subiectul plângerii tale.
Treptat, făcând asta constant, lamentările ajung să se tranforme întru-un obicei. Așa că ajungi să găsești o problemă în orice soluție, cum se spune, în loc să fie invers. Iar asta lasă de obicei în urmă o senzație ca după o mahmureală și un gust amar.
Continue reading