“Run often and run long, but never outrun your joy of running.” – Julie Isphording
Să fie vreo tehnică miraculoasă de îmbunătăţit viteza? Un gadget de ultimă generaţie care te ajută să alergi kilometri întregi fără să oboseşti? O băutură energizantă ce-ţi transferă din calităţile lui Usain Bolt? Nici vorbă. Am ajuns la concluzia că ingredientul magic pentru o alergare de vis este Continue reading
Dacă anul trecut, pe vremea asta, pedalam spre Corbeanca printre lanuri galbene de rapiţă, acum weekendul prelungit de 1 mai m-a prins cam în acelaşi tablou, dar cu alt „mijloc de transport”: am participat pentru prima dată la alergarea internaţională Wings for Life*, în Bucureşti. Am scos distanţa de 18,34 km, mai mult faţă de cei 15 pe care mi-i propusesem eu. Mi-am fixat deja un obiectiv pentru la anul: 21 km 😀
Pentru că din orice experienţă cred că e bine să rămânem cu (cel puţin) o lecţie, o să încep cu ce am învăţat eu de la această cursă: Hidratarea este super-importantă în alergare! Sigur că ştiam deja asta, citisem&auzisem de x ori, însă pentru a şi băga la cap iată că am avut nevoie să mă lovesc de situaţie pe cont propriu.
Foto: facebook.com
Duminică, pe 3 mai, am ajuns foarte uşor la „locul faptei”, adică Selgros Pantelimon, cu metroul, apoi cu autocarul pus la dispoziţie de organizatori. La zona de competiţie atmosfera era foarte faină şi oamenii – relaxaţi şi cu chef de mişcare. Am salutat ceva cunoscuţi, mi-am lăsat lucrurile la garderobă, iar după ce timpul de aşteptare s-a scurs, în sfârşit, am pornit în alergare pe şoseaua spre Feteşti, acompaniaţi de bicicletele cu voluntari şi fotografi. Continue reading
Ce poate fi mai simplu decât mersul pe jos? Pentru majoritatea dintre noi, care ne bucurăm de două picioare funcţionale, deplasarea pe cont propriu e atât de banală, încât rareori ne sinchisim s-o băgăm în seamă. Ne amintim de picioare poate doar după o noapte lungă de dansat sau când am încălţat o zi întreagă pantofii cei noi, cu toc de 12, nu tocmai comozi (dar arătoşi foarte). În rest, mersul pe jos e un fapt mecanic, pe care-l executăm fără prea mare atenţie.
Din păcate, picioarele sunt considerate un instrument uşor desuet. Le folosim din ce în ce mai puţin pentru deplasare şi plimbare şi din ce în ce mai mult pentru pedala de acceleraţie sau ca suport pentru punga de chipsuri, atunci când privim la tv. Liftul şi scările rulante ne fac să uităm de ele. Însă aceste două prelungiri armonioase pot face mai mult decât să trezească admiraţie din partea trecătorilor. Le putem folosi în scopul pentru care au fost create: mişcare. 
Mersul poate fi o sursă de plăcere, o mică bucurie care nu te costă nimic, prin conştientizarea simplului gest de a păşi. Continue reading
Efort, încrâncenare, transpiraţie şiroind pe muşchi bine definiţi. Un instructor spartan care îţi numără printre dinţi flotările şi nu pare prea mulţumit de ritmul tău de lucru. Respiraţii sacadate, încruntare. Aşa arată pentru unii cadrul ideal în care se simt motivaţi să facă mişcare. Şi e ok. Însă asta nu înseamnă că toată lumea trebuie să se regăsească în acest tablou suprarealist. Există şi alte forme de “artă”, până la urmă.
Te rog, nu-i lăsa să-ţi confişte bucuria de a face mişcare în stilul propriu! Nu te lăsa convins că a face mişcare e o corvoadă, nu te lăsa îngrădit de concepţiile lor înguste că trebuie neapărat să tragi de fiare pentru a arăta mai bine. Nu, a face mişcare e un lucru la fel de personal ca pantalonii preferaţi: nu e musai să fie la modă, ci e important să ţi se potrivească şi să te simţi bine cu ei. Aşa că nu te limita la ce “trebuie”, ci găseşte ceea ce îţi place, explorează şi descoperă tipul de mişcare motivant pentru tine. Poate îţi doreşti doar să ai mai multă energie şi de-asta alegi să faci aerobic, kangoo jumps, jogging, yoga sau abdomene. Poate vrei doar să te simţi bine, nu să dobori recorduri olimpice sau să participi la ultramaratoane.
Foto: runnerseden.com
A face mişcare nu e (doar) despre a transpira şi a obosi, ci şi despre a te cunoaşte, a-ţi asculta corpul, a fi tu cu tine sau, dimpotrivă, a împărtăşi bucuria de libertate cu ceilalţi.
La momentul la care scriu aceste rânduri, euforia primului maraton e încă prezentă, cu tot cu energia de rigoare. Încă nu-mi vine să cred că am alergat 42 de kilometri! Sau, mai bine zis, nu-mi vine să cred că mă simt atât de bine după distanţa asta şi că sunt cu genunchii întregi şi zâmbetul larg pe buze!
După experienţa primului semimaraton de anul trecut, tot la Bucharest International Marathon, mi-am propus să cresc distanţa şi am ţintit spre celebrii 42 km. Discret, în sensul că nu am anunţat prea mulţi oameni de intenţia mea – nu mă întrebaţi de ce, pur şi simplu aşa am simţit… probabil că nu-mi place să simt presiunea celorlalţi şi prefer să fiu doar eu cu emoţiile mele. Îmi doresc ca de la anul să schimb chestia asta.
După aproape un an de ture infinite prin IOR, de data asta m-am bucurat de o cursă dublă prin centrul Bucureştiului, cu atmosfera frumoasă a evenimentului, compania alergătorilor şi încurajările celor de pe margine.
Dar să începem cu începutul. De dimineaţă, mi-am dat seama că nu am stare. După ce s-a luminat puţin, am văzut că apărea, timid, soarele şi am ştiut că va fi o zi perfectă pentru alergat. Şi chiar aşa a fost. Am plecat de la 8 de acasă şi am ajuns la Unirii cu metroul, 20 de minute mai târziu. Am trecut pe la toaleta de la metrou (tips&tricks: e mereu liberă, faţă de toaletele ecologice din Piaţa Constituţiei, unde se face o coadă imensă), apoi m-am îndreptat spre “locul faptei”. Şi lucrurile au început să se precipite. Pe la vreo 9 fără 10 minute căutam, încă, garderoba, iar apoi culoarul de start. Am nimerit iniţial la cursa populară :D, dar am sărit la timp gardul spre zona de semi şi maraton. N-am apucat să mă dezmeticesc, că deja se dăduse startul. Continue reading
De când alerg dimineaţa, a început să-mi placă şi mie vara, pentru că lumina generoasă îmi dă energie şi mă face să sar din pat fără prea multe negocieri cu alarma ceasului. Uneori e extrem de cald chiar şi la 8-9, aşa că încerc să mă mobilizez spre parc cât de devreme pot, ca să prind soarele cât e încă blând. Cu toate astea, nu-mi iese de fiecare dată, iar în weekend ajung de obicei mai târziu la alergat, aşa că m-am bucurat să pot încerca o cremă de protecţie solară naturală, cu ingrediente de calitate, de la Belfiore.
Chiar dacă cei mai mulţi asociază crema de protecţie solară cu statul la plajă şi bronzatul, ei bine, eu o folosesc pentru a-mi apăra pielea de soare atunci când alerg. Şi asta pentru că nu mă dau în vânt după făcut plajă sau bronzat, ci prefer activităţile mai… dinamice 😀 Dar chiar şi aşa, din alergare, tot m-a prins un pic soarele pe braţe, care sunt cele mai expuse.
Am testat crema de protecţie solară Gamarde şi am ales varianta cu factor de protecţie 30, pentru că, aşa cum ziceam, iau contact cu razele solare dimineaţa, când nu sunt atât de puternice. La aplicare are un miros dulceag, de zahăr cu scorţişoară, şi nu e lipicioasă. Mi-a fost companie plăcută şi discretă la alergat şi nu am mai stat cu grijă că pielea şi aluniţele mele vor avea de suferit. Continue reading
Dacă ultimele două săptămâni au trecut cu viteza luminii, weekendul trecut am respirat adânc şi am pus stop la “to do”-uri. Cu ocazia asta, am prins în plasa memoriei câteva amintiri ale unor trăiri mai vechi sau mai noi, pentru care sunt recunoscătoare.
Îmi încep unele dimineţi cu câteva ture de alergare pe malul lacului, când e linişte şi pace, iar parcul e doar al meu şi al celorlalţi alergători matinali :P, care mă motivează de fiecare dată. Fără cuvinte, ci doar prin exemplul propriu. Chiar dacă nu ne cunoaştem personal, vă mulţumesc!!!
Cum ar fi ziua fără un ceai bun? Am încercat câteva sortimente delicioase de la d’Oro Tea, iar “Inspiraţie budistă” mi-a mers la suflet. E un ceai de plante usor si parfumat, foarte potrivit pentru orice moment al zilei când simţi că ai nevoie de o pauză. Aici găsiţi recenzia completă.
Mi-am dat seama ce dor mi-a fost de vară de-abia acum, când lumina caldă dansează nestingherită peste tot, iar dimineaţa sunt trezită de soare, în ciripit de păsărele. Cum vremea bună şi-a instaurat domnia, parcă nici nu-ţi vine să mai stai în casă, ci să ieşi afară la zburdat, dincolo de pereţii familiari, spre noi orizonturi îmbietoare 🙂
Vine weekend-ul, aşa că trimite în concediu laptopul şi televizorul şi hai în aer liber, să respiri fericire cu toată fiinţa! Priveşte spre cer, leagă-ţi gândurile negative de un balon şi dă-le drumul să zboare purtate de vânt!
Ia-ţi o păturică şi ceva bun de mâncare, plus nişte jocuri, paletele de bedminton sau o minge pentru dezmorţire şi vino în parc! Iar dacă se poate ca măcar în timpul ăsta să uiţi de telefon, de problemele de la serviciu şi de Facebook şi să fii 100% conectat cu prietenii de lângă tine, ar fi minunat. Continue reading
Nu doar primăvara se numără zâmbetele, desigur, dar titlul ăsta mi-a venit în minte şi găsesc că-i foarte potrivit 😛
O să-ncep cu mini-vacanţa de 1 Mai, pe care am petrecut-o în şi pe lângă Bucureşti, călare pe bicicletă, prin parcuri şi pe străzi. „Outdoor” a fost cuvântul de bază în weekendul ăsta prelungit. Am şi un podium: pe 3, bedminton în Herăstrău, pe 2 – limonadă homemade cu mentă, iar locul 1 – plimbarea cu bicicleta la Corbeanca. Poze cu primele două n-am, în schimb am surprins câteva cadre din escapada pe două roţi.
Sâmbătă vremea a ţinut cu noi, aşa că am pornit pe bicicletă spre Corbeanca. Din fericire, traficul a fost destul de lejer, atât în Bucureşti cât şi pe şoseaua din-afara oraşului, iar câinii se pare că au fost şi ei în repaus, pentru că au stat cuminţi pe marginea drumului fără să latre la roţi 😀 Am pedalat cu entuziasm prin soare şi vânt, pe lângă câmpurile galbene de rapiţă (am observat pe Facebook că toată lumea are poze cu şi în rapiţă :P) unde am făcut pauze de fotografii şi de gustare. Continue reading