Am rămas datoare cu povestea despre semimaratonul la care am participat în prima zi de iarnă 🙂
De 1 Decembrie de obicei nu am un program special. Mă bucur că e zi liberă, dar nu merg la parade, defilări sau alte evenimente unde aglomeraţia e factorul comun. Singurul 1 Decembrie pe care-l ţin bine minte e ăla în care o bancă a inaugurat un brad uriaş la Unirii şi TOT Bucureştiul s-a înghesuit să-l vadă. Dar nu despre asta vreau să scriu acum.
Anul acesta (2015) am sărbătorit 1 Decembrie printr-o alergare pe cinste: 21 km la Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc. Iniţial mă bătea gândul să mă bag chiar la proba de maraton, dar până la urmă am ales semi-ul şi zic că a fost o idee bună. După personal best-ul de la Verona mi-am dorit să fie o alergare maxim de relaxată şi fără vreun target, mai ales că urma să se desfăşoare în parcul “meu” IOR.
Taxa de înscriere a fost de 60 de lei; exista şi opţiunea de 90 lei, având inclusă în plus o bluză de alergare. Mi s-a părut o idee bună această departajare, pentru cei care şi-ar fi dorit să participe, dar nu ţineau neapărat să primească şi tricou. Eu nu am stat pe gânduri să aleg varianta a doua, însă am cam regretat, pentru că S-ul era unul enorm, cu mânecile foarte lungi (sau sunt eu prea mică, poate? :P). În fine, merge purtat iarna pe sub geacă, deci nu e aşa grav. În rest, kit-ul a fost foarte generos; mi-a plăcut tare mult ideea cu fotografia de după, pe care am primit-o printată, pe loc, iar sarmalele cu mămăliguţă şi bombonica raw au fost delicioase. Continue reading
Pentru că mă motivează poveştile altor alergători şi jurnalele de cursă (poate chiar mai mult decât citatele siropoase), m-am gândit să strâng în această postare câteva dintre articolele care povestesc dintr-o perspectivă personală despre primul maraton (42 km). După ce am trăit cu propriile picioare această aventură, sunt tare curioasă să citesc şi impresiile altor alergători.
