Toamna este pentru mine un anotimp tare dulce, cu mere, dovleci, frunze crunchy, plimbări mângâiate de vânt, nuanţe de roşu-arămiu, galben şi cafeniu.
Prefer să-mi iau vacanţă în perioada asta, când cei mai mulţi dintre “oamenii muncii” s-au întors deja din concediu, aducând cu ei nostalgia mării, a potecilor de munte şi a amintirilor din oraşe pitoreşti. De ce să nu recunosc, e plăcut să pleci în vacanţă când lumea se apucă de treabă, fără prea mult chef după leneveala de vară 😀
Deci să curgă visele şi planurile de concediu!
Ce-i drept, parcă deja sunt în vacanţă, pentru că am tot fost răsfăţată cu mici bucurii.
De la Tea am primit mere din grădina ei, micuţe şi bătucite, dar grozave la gust. Le-am făcut coapte, cu nucă şi scorţişoară, iar bucătaria mea s-a umplut de miros dulce-acrişor, amintindu-mi de prăjitura cu mere a mamei.
