“Fericirea este starea de spirit în care nu-ți dorești nimic.”

Citatul acesta simplu și inspirat l-am descoperit într-o sală din Cetatea Făgărașului, una dintre opririle din turul de primăvară prin Transilvania. Dacă până la această vacanță asociam Făgărașul mai degrabă cu… brânza & smântână decât cu un obiectiv turistic, de acum îmi voi aminti mereu de mica cetate care mi-a oferit una dintre cele mai plăcute suprize de călătorie.

Era o dimineață caldă, cu soare, când am ajuns în Făgăraș. Am oprit direct în centru, lângă cetatea medievală ridicată pe o zonă de verdeață, cu imaginea reflectându-se fidel în șantul de apă din jur. Nu mi s-a părut cine știe ce, dar am zis să-i acord, totuși, o șansă. Prețul biletului pentru a vizita Muzeul Țării Făgărașului este de 15 lei, cost care inițial mi s-a părut cam mare. Totuși, după ce am făcut primii pași și mai târziu, când am ieșit pe poarta sa, mi-am dat seama că am judecat lucrurile cam grăbit.

Îngrijită și primitoare, cetatea își întâmpină turiștii cu indicatoare și panouri care povestesc despre istoria locului, pentru a-i introduce mai bine în atmosfera Evului Mediu, când era unul dintre cele mai impunătoare monumente ale zonei. Fiecare colțișor te face curios și dornic să explorezi mai mult din trecutul și prezentul fortăreței.

Într-o parte a curții am descoperit și un loc al amintirilor. Nu știu dacă a fost intenționat sau a luat naștere ad-hoc, la inițiativa vizitatorilor, însă ideea mi s-a părut foarte simpatică. În loc să-ți mâzgălești numele pe ziduri, poți să scrii pe jos diferite mesaje folosind cuburi albe, îți faci o poză și gata! 😀

Printr-o fereastră am zărit un peisaj care mi-a răiat respirația: munții acoperiți de zăpadă! (pentru un om care a locuit toată viața în zone de câmpie, asemenea priveliști sunt adevărate spectacole).

După ce m-am învârtit destul prin curte, am pornit să descopăr interiorul cetății.

Am trecut în revistă cu interes camera instrumentelor de tortură, apoi am pășit într-o sală rotundă, cu lumina revărsându-se discret prin micile ferestre. Mi-au atras imediat atenția stegulețele prinse pe șiraguri concentrice, cu desene și citate realizate de un grup de elevi. Totuși, în atmosfera aparent calmă plutește ceva apăsător, pentru că aici sunt comemorate persoanele care au luptat împotriva regimului comunist și au avut de suferit de pe urma sa. Asocierea nu e întâmplătoare: o perioadă, Cetatea Făgărașului a servit drept închisoare pentru oponenții sistemului comunist. Camera mi s-a părut cu adevărat emoționantă, poate cel mai impresionant loc din toată cetatea, cu documente și mărturii tulburătoare.

Eram gata să ies din cetate, când mi-am dat seama că mai e o parte pe care n-am vizitat-o: muzeul propriu-zis. Mi-am pus totoșii de plastic și am intrat în sala tronului, gândindu-mă că o să termin în câteva minute. Ei bine, am parcurs încăperi cu tot felul de obiecte și decorațiuni, care mai de care mai elegante, inclusiv o colecție de costume populare reinterpretate. Am trecut și printr-un șir lung de camere cu vitrine în care străluceau o mulțime de colecții de artă. Brusc, cei 15 lei nu mi s-au mai părut un preț exagerat. Și nu mă refer doar la cantitate, la suprafață, ci și la calitate.

Chiar și toaletele strălucesc de curățenie, iar mobilierul de aici e în ton cu atmosfera generală.

Nu mi-aș fi imaginat că fortăreața din micul Făgăraș poate avea atât de multe comori puse în valoare atât de bine. O mare bilă albă pentru faptul că se pot face fotografii (fără bliț), gratuit, în toată cetatea, inclusiv în interiorul muzeului.

Poate că entuziasmul meu se datorează și lipsei unor așteptări mari, însă oricum ar fi, Cetatea Făgăraș merită o vizită de câteva ore bune. Pentru mine a fost o surpriză plăcută și un exemplu de AȘA DA turistic, pe care vi-l recomand și vouă 🙂

Detalii despre Cetatea Făgărașului și muzeu puteți citi aici: muzeufagaras.ro

Articol publicat pe România Pozitivă