Tag Archives: perfecţiune

Orice pasiune are și părți neplăcute

Văd în jurul meu tot mai des tendința de a idealiza o pasiune, o profesie sau o carieră, ca și cum ar fi răspunsul perfect la orice. De parcă atunci când îți găsești „acel ceva” vei fi fericit tot timpul, iar în jurul tău vor pluti inimioare pufoase și roz.

Un pic de realitate:

Indiferent cât de pasionat ești de ceea ce faci, vor mai exista părți inconfortabile care te fac să te iei cu mâinile de păr. Da, îmi place să scriu, să lucrez pe cont propriu din confortul casei mele, dar și sunt și momente când mă lasă inspirația, nu reușesc să comunic cu un client sau simt nevoia de companie.

Continue reading

Perfecțiunea și surfingul

Cum îți imaginezi viața perfectă, care te face fericit? Cum arăți, unde locuiești, unde mergi în vacanță, cum arată o zi ideală? Poate ți-ai pus întrebările astea din dorința de a obține claritate cu privire la direcția viitorului tău.

o-viata-si-o-clipa

*Citatul este din cartea de aici.

Am citit de curând un articol scris de o prietenă, care m-a inspirat și m-a pus pe gânduri. Mi-a plăcut mult secvența următoare:

Perfectiunea inseamna de fapt incremenire, lipsa oricarei miscari, dorinte, evolutii. Inseama lipsa vietii, asa cum este ea, cu suisuri, coborasuri, posibilitatea de a te deschide, inclusiv – paradoxal poate – de a deveni mai bun.”

Perfecțiune egal stagnare. E ca și cum, asemenea lavei care a curs peste Pompei, am pune la păstrat zona asta ideală în care am ajuns și… gata! Am rămâne nemișcați de teamă să nu stricăm echilibrul, punând punct oricărei posibilități ulterioare de evoluție.

Continue reading

Destul de bun

2 ore de căutat cu febrilitate un subiect despre care să scriu, dat scroll pe Facebook, întrebat prieteni, explorat ciorne mai vechi, citit alte bloguri, verificat mail, pus muzică de concentrare, din nou pe Facebook, băut ceai… Şi nimic. Nu mi-a venit nimic inteligent în minte, nimic care să merite notat, dezbătut, arătat. Sigur, am o grămadă de idei de articole, dar la momentul ăsta mi se pare că nimic nu e destul de bun.

Destul de bun…

Mare parte din viaţa mea s-a învârtit şi se învârte în jurul acestui „standard”. Senzaţia că, indiferent de ce aş face, nu voi fi suficient de bună, că, oricât m-aş strădui, nu voi fi la înălţime, mă blochează de atâtea ori, că aproape m-am obişnuit cu ea. Uneori o simt mai puternic, alteori mai slab, ca o durere sâcâitoare care apare când ţi-e lumea mai dragă.

destul-de-bun

Să fii mai bun, să-ţi depăşeşti limitele, să ieşi din zona de confort, să înveţi mereu. La polul opus, să apreciezi ceea ce ai, să te bucuri de clipă, să te accepţi aşa cum eşti. Între astea două extreme se află o frânghie subţire pe care eu încerc să fac echilibristică, într-o postură uneori caraghioasă şi inconfortabilă. Ţi se întâmplă şi ţie?

Continue reading