Tag Archives: dezvoltare

Jocurile minţii – Michael Michalko

jocurile mintiiDupă titlu ar putea fi un roman poliţist, thriller, suspans, psihologic sau chiar unul gen Sandra Brown. Însă nici vorbă de aşa ceva. Dacă numele cărţii nu spune prea multe, subtitlul, „Manualul creativităţii în afaceri”, face cu siguranţă lumină. Jocurile minţii reprezintă o colecţie de instrumente pentru generarea de idei creative şi sfaturi despre cum să ne utilizăm imaginaţia pentru a vedea în lucrurile simple din jurul nostru idei de afaceri, de noi produse sau metode de vânzare.

Metodele descrise sunt foarte variate, de la diferite tipuri de brainstorming, ascultarea subconştientului, până la strategii vizuale, asocieri spontane, jocuri de cuvinte, pentru o persoană sau pentru mai multe.

Nu e genul de carte pe care să o citeşti neapărat cap-coadă, pentru că metodele şi tehnicile de stimulare a creativităţii sunt abordate separat, aşa că poţi alege una care îţi place sau care ţi se potriveşte. Fiecare algoritm este expus clar şi apoi exemplificat cu idei concrete de afaceri şi/sau invenţii. Continue reading

Ce am învăţat în 2011

coloratŞi uite-aşa s-a mai dus un an…

Trăgând linie, 2011 a fost o perioadă frumoasă şi liniştită pentru mine. Cu mai puţine lucruri concrete, dar plină de senzaţii şi trăiri. A fost un an cu întâmplări obişnuite, dar resimţite la altă intensitate. A fost vorba mai mult despre a trăi, decât despre a face. Deşi nu pot să zic că nu am făcut: am mers la workshopuri simpatice, am dansat, am alergat, am urcat scări (la propriu), am iubit, am zâmbit, am îmbrăţişat, am scris, am savurat bunătăţi, m-am plimbat, am călătorit mai mult. Însă per total nu am făcut cine ştie ce schimbări în viaţa mea. Continue reading

Fără obiective

fara obiectiveAm citit de curând un articol care m-a pus puţin pe gânduri. În mai toate cărţile de tipul “cum să ai succes” se accentuează importanţa obiectivelor, nişte paşi mărunţi pe care să-i bifezi treptat cu scopul de a realiza ce-ţi doreşti. Pare foarte logic şi pragmatic şi până acum nu mi-a trecut prin cap că un asemenea  algoritm ar avea dezavantaje.

Obiectivele îţi limitează acţiunile, te fac să mergi pe un drum deja prestabilit şi omoară spontaneitatea. Dacă nu îndeplineşti ceea ce ţi-ai propus devii frustrat şi începi să crezi că nu eşti bun de nimic. Mulţi îşi stabilesc obiective pe care însă nu le duc la bun sfârşit pentru că se simt presaţi, iar în drumul spre a obţine ceea ce-şi doresc se lovesc de lucruri care nu le fac plăcere. Soluţia? Să nu ne mai propunem obiective. Continue reading

“When was the last time you did something for the first time?”

Câştigi forţă, curaj şi încredere prin orice experienţă în care te opreşti şi priveşti frica în faţă. Fă ceea ce nu crezi că poţi face.

Eleanor Roosevelt

Am văzut mai demult un clip, cred că pentru Discovery, în care apărea întrebarea asta, iar imaginile arătau o bătrânică simpatică şi zâmbăreaţă care se dădea jos dintr-un elicopter. Şi mi-a rămas în minte ideea de depăşire a limitelor. A limitelor impuse de societate, de mediu, dar, de cele mai multe ori, de noi înşine. Limite care sunt cele mai „bune” scuze să nu facem ce ne-am dori: „nu am talent”, „nu sunt destul de înalt/frumos/slab”, „sunt prea bătrân”, „nu ştiu”, „nu pot”, „nu am timp”, etc.

Să zici „da” la ceva la care în mod obişnuit ai zice „nu”, să construieşti în permanenţă noi provocări, oricât de mărunte, să încerci, să înveţi, să fii curios şi să explorezi: asta ne menţine tineri (mai mult decât cremele împotriva ridurilor). Nu înseamnă (neapărat) că trebuie să zbori pe lună, să devii un super-erou sau să stabileşti un record de Guiness Book. Nu înseamnă nici măcar că trebuie să fie ceva extravagant, ilegal sau periculos. Ci să fie o experienţă pozitivă pentru tine, care să-ţi permită să te dezvolţi şi să nu facă rău celorlalţi. Continue reading