Refugiu artistic în București: Colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei

Într-o după-amiază de octombrie, weekend, am trecut pragul unei case vechi din București pentru o mică gustare artistică. Știam de câțiva ani de Colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei și iată că, după multe amânări, m-am mobilizat s-o vizitez, alături de o prietenă.

De cum am intrat, am simțit o răcoare plăcută, în contrast cu căldura de afară. Din hol am observat tablourile și micile obiecte decorative, gata să spună povestea locului. Am avut senzația aia de „Unde să mă uit mai întâi?!”, pentru că spațiul generos expune atât de multe mini-comori, încât mi-era teamă să nu pierd nimic din vedere. Un fel de FOMO muzeal.

Din păcate, vizitele ghidate nu erau disponibile, așa că am descoperit colecția Macovei doar cu ajutorul plăcuțelor cu explicații de lângă unele obiecte. Insuficient, dar tot mai bine decât deloc.

Despre Ligia și Pompiliu Macovei nu știam prea multe. Bine, fie, nu știam nimic. Însă am aflat cu ocazia asta câteva lucruri despre activitatea lor și micul univers artistic pe care l-au creat atât de frumos. Au fost o familie de artiști: Ligia a studiat arte decorative la București (având ca profesor, printre alții, pe Cecilia Cuțescu Storck), iar Pompiliu a fost arhitect și diplomat. Este și casă memorială, căci cei doi au locuit aici.

E de reținut că Ligia a făcut schiţe pentru poeziile lui Mihai Eminescu şi Tudor Arghezi – o parte dintre acestea fiind expuse în vitrine.

Colecția de artă strânsă de cei doi este formată din tablouri, desene, vase, decorațiuni, piese prețioase de mobilier, precum și o bibliotecă uriașă. Din călătoriile lor, cei doi au adus tot felul de obiecte valoroase, cum ar fi ceramică de Iznik, statuete din Asia și din America de Sud, dar și din Europa. Pereții sunt acoperiți cu tablouri de Cecilia Cuțescu Storck, Gheorghe Petraşcu, Ioan Andreescu, Ion Steriadi, Iosif Iser, Nicolae Tonitza, Ion Țuculescu, precum și alți pictori despre care atunci am auzit prima dată.

Mi-a atras atenția diversitatea de stiluri ale Ligiei, transpuse în picturi și desene destul de diferite ca stări, culori și compoziție.

Camera dedicată artei populare a fost de o căldură primitoare, cu un dulap creativ fix pe colț, obiecte de ceramică și icoane așezate cuminți pe rafturi și pereți.

Plimbându-mă din cameră în cameră și încercând să nu ratez nimic din bogăția de obiecte, am simțit însă și tristețea acestei case. I-ar prinde bine o renovare, căci în unele locuri varul/ tapetul este scorojit și pereții, umezi, ca și cum ar fi plâns. Nu știu cât se mai poate face pentru clădirea asta șic în vremuri de pandemie, când evenimentele sunt (aproape) suspendate, însă cu siguranță în condiții normale ar merita să fie mai des animată de concerte, expoziții, întâlniri și alte evenimente artistice. Potențial zic eu că are.

Până atunci, vă recomand să faceți o vizită Colecției de artă Ligia și Pompiliu Macovei. Veți descoperi o mulțime de obiecte speciale și nu veți avea timp să vă plictisiți!