Indiferent de destinaţie, călătoriile mele sunt întotdeauna condimentate cu multe plimbări şi rătăciri pe străduţe sau poteci înguste, în căutare de imagini armonioase pe care să le absorb şi să le păstrez întipărite pe retina memoriei.

Un drum bătătorit de lume nu îmi prea trezeşte interesul şi mă entuziasmez mai greu în faţa obiectivelor ultra-cunoscute, admirate de toţi turiştii. Întotdeauna mi-e foame de noi peisaje şi de-asta mă aventurez pe drumuri misterioase, fără vreo direcţie anume, doar cu ochii în patru şi aparatul de fotografiat pregătit să imortalizeze simplitatea, formele extravagante sau inedite.

Îmi place să mă rătăcesc în oraşe pentru că aşa am un motiv să mă întreb care e drumul bun. În vacanţă, dar şi în viaţă. Mai ales intersecţiile sunt o adevărată provocare, în special atunci când nu ai o ţintă şi vrei doar să te plimbi şi să te bucuri de fiecare colţişor descoperit şi fiecare tablou ad-hoc care se construieşte în faţa ta, în orice moment.

Şi cam la fel e şi în viaţa de zi cu zi. Mi-am dat seama că uneori e bine să te opreşti, să te uiţi la intersecţia de drumuri din faţa ta şi să-ţi pui întrebări. Continue reading →