Category Archives: România Pozitivă

Ce-ti doreşti pentru 2013?

Fiecare început de an este un prilej de a visa şi a spera că dorinţele ni se vor îndeplini. Ne propunem să fim mai buni, să mâncăm mai sănătos, să facem mişcare şi, eventual, nişte economii. Ne-ar plăcea să călătorim mai mult, am vrea să ne lăsăm de fumat sau visăm ca în sfârşit să dăm aripi pasiunii noastre.

Însă de obicei ne oprim aici, sperând că, la sfârşitul anului, când facem bilanţul, dorinţele ni se vor îndeplini ca prin minune, fără să depunem niciun efort în sensul ăsta. Dar este nevoie şi de contribuţia noastră.

5 paşi pentru a fi mai aproape de realizarea dorinţelor:

1. Scrie-ţi dorinţele.

Ia o foaie de hârtie sau deschide un document pe laptop şi scrie ce îţi doreşti. Se poate întâmpla să simţi că eşti blocat şi nu ştii ce să scrii sau să îţi dai seama că habar n-ai ce vrei. Făcând acest exerciţiu de scriere, vei fi obligat să-ţi formulez dorinţele, să le dai o formă concretă. Detaliază-le şi vizualizează-le. Cum te vei simţi când le vei îndeplini?

Continue reading

Cadoul de Crăciun

Vine Crăciunul şi probabil te gândeşti ce cadouri să le faci celor dragi. Ai conceput liste peste liste, ai iscodit discret pe ici-colo în căutare de inspiraţie, ai fost la cumpărături sau ai pregătit chiar tu ceva. Eşti sigur că n-ai uitat pe nimeni? Vreo mătuşă, vreun coleg?

Dacă te gândeşti mai bine, poate că uiţi cea mai importantă persoană din viaţa ta.

PE TINE.

De sărbători suntem îndemnaţi să ne gândim la ceilalţi, să ne îndreptăm atenţia spre cei care au mai puţin şi să le înseninăm viaţa cu un dar. Atâtea campanii frumoase ne invită să ne deschidem sufletul, oferind celorlalţi alinare şi vise împlinite.

Aşadar, suntem egoişti dacă ne gândim şi la noi?

Nu suntem destul de preocupaţi de propria persoană în timpul anului, încât să mai facem asta şi de sărbători? Continue reading

„Mânia de seară las-o pe dimineaţă”

Am întâlnit sfatul ăsta când eram mai mică, într-o poveste. Atunci nu i-am dat prea multă importanţă, însă mi-am amintit de el când am citit într-o carte despre cum să reacţionezi când eşti furios.

Mânia de seară las-o pe dimineaţă

E o sugestie foarte simplă şi înţeleaptă. Maxima sugerează de fapt să amâni să acţionezi atunci când te enervează ceva sau cineva, pentru că de cele mai multe ori când suntem furioşi spunem sau facem lucruri pe care apoi le regretăm.

În plus, situaţia care ne provoacă supărare poate să nu fie aşa cum pare, iar între timp e posibil să aflăm alte informaţii care să ne arate că lucrurile stau diferit faţă de cum am fi crezut.

zurich-prin-padure

Dar… uşor de zis, greu de făcut.

Cum putem să privim lucrurile limpede atunci când spumegăm de furie şi vedem roşu în faţa ochilor?

  • Primul lucru pe care ar fi bine să-l facem atunci când simţim că ne pierdem cumpătul este să punem capăt „confruntării” şi să ne retragem fără să trântim uşi sau să spargem vaze. Pur şi simplu, spune că veţi vorbi atunci când veţi fi mai calmi. Apoi te retragi.
  • Recunoaşte în faţa ta că eşti nervos, fără să te simţi vinovat pentru asta Continue reading

O îmbrăţişare

La mai puţin de o lună până la Crăciun, parcă se simte deja discret în aer mirosul de brad, portocale şi zăpada. Începem să ne facem planuri pentru sărbători, în compania luminiţelor şi a speranţelor pentru un an nou. Atmosfera colorată ne îmbie la cumpărat cadouri, cu gândul la bucuria celor dragi când vor primi darul mult-visat.

Ce-ar fi dacă, pe lângă daruri, am oferi şi o îmbrăţişare?

O îmbrăţişare înseamnă mai mult decât un sărut. Ea implică tot corpul, toată fiinţa este atentă la celălalt, îndreptată spre sufletul său. Sărutul pe obraji a devenit foarte folosit şi deja nu mai transmite afecţiune, ci doar amiciţie; în schimb îmbrăţişarea păstrează încă acel grad de intimitate şi apropiere care poate exista doar într-o relaţie de afecţiune profundă.

imbratisare

O îmbrăţişare nu costă nimic, decât poate puţină deschidere. Unii dintre noi nu agreăm îmbrăţişările şi simţim contactul fizic ca o intruziune în spaţiul personal. Ne temem că am deveni prea vulnerabili, prea deschişi în faţa celorlalţi. Dar ce-ar fi dacă ne-am lepăda puţin de obişnuinţe, de temeri, şi am experimenta acest gest simplu? Să o luăm ca o provocare de sărbători, de exemplu, ca un fel de depăşire a propriilor limite.

Continue reading

Cu drag, de 1 Decembrie

Draga mea,

De ziua ta îţi doresc, în primul rând, să ai mai multă încredere în tine.

Îţi stă bine când te îmbraci cu haine colorate, accesorizate vesel, şi îţi aşterni lumină pe chip. Ar trebui să faci asta mai des.

Îmi place că ştii să faci haz de necaz, ai mereu o vorbă bună pentru cei trişti şi născoceşti soluţii originale la provocările cu care te confrunţi.

Te admir pentru încăpăţânarea cu care găseşti resurse să zâmbeşti chiar şi când unii strâmbă din nas la micile tale realizări. Ştii să te bucuri ca un copil de fiecare pas făcut, fără să te laşi demoralizată de drumul lung.

Nu te lăsa intimidată de jignirile unora care se laudă să sunt civilizaţi, dar care nu ezită să judece după aparenţe, lăsându-se conduşi de stereotipuri.

romania 1 decembrieÎţi doresc să găseşti puterea să înveţi din propriile greşeli, să te ridici şi să priveşti mereu înainte, trecând mai întărită peste înfrângeri. Numai cine nu încearcă nu greşeşte.

Continuă să-ţi susţii valorile în care crezi, căci ele îţi vor da puterea de care ai nevoie ca să creşti frumos.

Şi, cel mai important, zâmbeşte mereu, nu doar de ziua ta 🙂

La mulţi ani!

Continue reading

Orice ai face, fă din toată inima!

Nu vei reuşi”, „o să te încurci”, „o să ratezi”, „o să râdă de tine”. De fiecare dată când facem o schimbare sau vrem să întreprindem ceva nou, când ne aruncăm cu poftă într-o experienţă proaspătă, „vocile” astea încep să ne bâzâie prin cap. E greu să gândeşti limpede cu un aşa zgomot demotivant de fundal care îţi pune non stop deciziile la îndoială şi te aruncă pe tărâmul nesiguranţei.

inimioara-faleza-tulcea

Ţin minte că acum ceva vreme, când am fost pusă faţă în faţă cu o provocare la care mă temeam că nu o să fac faţă, cineva drag mi-a spus următorul lucru:

Pur şi simplu fă-ţi treaba cât de bine ştii tu. Măcar aşa n-o să-ţi poţi reproşa că nu ai făcut tot ce ţi-a stat în putinţă.

M-am simţit mult mai liniştită să aud aceste cuvinte simple, spuse cu o voce caldă şi îngăduitoare. Am reţinut gândul ăsta frumos: să nu-ţi faci treaba de mântuială, indiferent în ce constă ea, chiar dacă dai cu mătura, stabileşti bugete, scrii proiecte sau creezi obiecte din lut.

Oricât ne-am teme de neprevăzut, când ne dăm silinţa să iasă totul cât mai bine şi ne punem întreaga pricepere în joc, pasiunea însufleţeşte munca. Lucrurile bune în care ne implicăm din toată inima au mai multe şanse să se dezvolte armonios. Iar dacă nu va fi de ajuns, ce se poate întâmpla, în cel mai rău caz? Vom trage linie, vedem ce nu a mers, învăţăm o lecţie importantă şi aflăm la ce capitol mai avem de lucrat, ştiind cel puţin că ne-am implicat 100% şi am dat tot ce aveam mai bun. Continue reading

Sună un prieten!

Nu doar când ai nevoie de o favoare, de ziua lui ori de sărbători.

Sună-l spontan, într-o zi banală.

Fie că stăm la o coadă, suntem în pauză sau avem un moment de linişte, putem găsi câteva minute pentru a telefona cuiva drag, cu singura intenţie de a-i auzi vocea şi de a vedea ce face, fără să cerem ceva în schimb.

Cum facem? Simplu: ne detaşăm de atmosfera de birou, de proiectul la care lucrăm, punem mâna pe telefon şi ne sunăm prietenul. Apoi ne îndreptăm atenţia total spre persoana de la capătul celălalt al firului, fără să facem şi alte zece chestii în acelaşi timp, care ne distrag de la conversaţie. La început, prietenul nostru va fi uimit (Cu ce vrei să te ajut? Ai sunat pur şi simplu?! Nu ai nevoie de nimic?), dar apoi se va relaxa, iar surprinderea se va transforma în bucurie. Poate îşi va da seama de asta de-abia după ce va pune telefonul deoparte, când va zâmbi, se va simţi încurajat şi cu mai mult chef de muncă. Continue reading

Ritualul de bună-dimineaţa

Sunt unele dimineţi în care cheful de lucru de lasă aşteptat, când ai vrea pur şi simplu să leneveşti sub pătură, cu o carte bună alături şi cu mintea plină de vise. În schimb, responsabilităţile de om matur îţi dau brânci din pat, cu intenţia de a te mobiliza la treabă.

Câteva zile din săptămână îmi petrec dimineţile într-un birou cu vedere spre mulţi copaci, la înălţime, de unde Bucureştiul se întrezăreşte până departe. Bucătăria dă spre curtea unei şcoli, alintată de lumină încă de la primele ore. Aici are loc trezirea definitivă şi irevocabilă, cu ajutorul unui minunat ceai. Pentru mine, dimineaţa, băutura asta e un fel de poţiune magică care păcăleşte cheful să apară, indiferent de starea mea sau a vremii.

În timp ce aştept să fiarbă apa, mă învârt prin bucătărie nerăbdătoare, cu ochii pe geam. E toamnă, dar soarele e încă blând şi culorile de afară – bej, verde supărat, galben, roşcat, portocaliu – se asortează perfect. Acum îmi dau seama că în dimineţile astea prietenoase ar fi şi păcat să stai în pat, când poţi să faci atât de multe: să te plimbi, să scrii, să înveţi, să zâmbeşti.

cana-cu-ceai-1

cana cu ceai langa flori

Continue reading

Să luăm lucrurile pe rând

Vi s-a întâmplat vreodată să vă apucaţi de 4 lucruri deodată şi să nu rezolvaţi niciunul? Ba, din contră, toate să vă iasă pe dos, să deveniţi iritaţi şi descurajaţi?

Eu păţesc asta de multe ori şi mă întreb unde şi când mi-am pierdut răbdarea, capacitatea de a face fiecare lucru pe rând, în tihnă, fără să încerc să jonglez cu toate deodată. În situaţiile de genul ăsta mă simt derutată şi mi-e greu să ies din labirintul obositor al obişnuinţelor.

Despre multitasking se spune că e o calitate. Să faci mai multe lucruri în acelaşi timp, ca un mic Napoleon, poate fi o dovadă de eficienţă maximă. La prima vedere pare că aşa scăpăm mai repede de sarcinile zilnice, motiv pentru care munca, prânzul, vorbitul la telefon, cititul blogurilor, statul la taclale, verificarea e-mailurilor şi a contului de Facebook se contopesc violent într-un babel fără cap, coadă şi pauză.

Şi uite-aşa, devenim dependenţi de a fi mereu ocupaţi cu n chestii, altfel nu ne simţim bine. A ajuns să ni se pară ciudat să avem câteva momente de linişte în care să nu facem nimic. Pur şi simplu ne apucă agitaţia, nu avem stare, simţim nevoia să ne verificăm non stop telefonul, acum că avem şi net disponibil. Prin cap încep să ne curgă şuvoaie liste cu lucruri de făcut, cumpărat, îndeplinit. Începem să fim stresaţi. Ne întrebăm dacă nu cumva am uitat ceva. Ne plictisim repede şi avem nevoie de senzaţii tari şi stimuli la maxim ca să simţim măcar puţin entuziasm.

Nu e de mirare că avem impresia că timpul trece pe lângă noi în goană. Pentru că ne pierdem încet-încet calitatea de a aprecia ceea ce suntem şi facem acum, uitând să fim prezenţi în viaţa noastră şi în a celor dragi. Dacă facem mai multe deodată, când să mai trăim? Când să mai savurăm gustul delicios al clipelor?

Să luăm lucrurile şi oamenii unul câte unul, să le acordăm iubire şi atenţie. Să deschidem bine ochii, urechile şi mai ales sufletul pentru fiecare persoană dragă. Să respirăm. Să mângâiem, să atingem, să mirosim. Să întrebăm, dar şi să ascultăm. Să fim curioşi. Pe rând.

cana cu ceai langa flori

Articol publicat pe România Pozitivă

Cum arată Bucureştiul de la ultimul etaj?

Dacă sunteţi curioşi să aflaţi, vizitaţi expoziţia de fotografie „Ultimul Etaj” de la Muzeul de Artă Contemporană.

ultimuletaj

Autorul, Stefan Tuchila, s-a urcat pe cele mai înalte clădiri din capitală pentru a surprinde oraşul dintr-o perspectivă diferită şi a realiza o cartare fotografică a Bucureştiului. Proiectul se desfăşoară de vreo 8 ani, timp în care spaţiile urbane au fost pozate din unghiuri inedite. A rezultat astfel un Bucureşti pestriţ, cu acoperişuri colorate, verdeaţă, clădiri moderne din sticlă, fabrici, blocuri albe, construite parcă din piese lego, apă, viaţă.

ultimuletaj1

Organizatorii au pregătit şi o surpriză: vizitatorii expoziţiei au la dispoziţie cărţi poştale gratuite cu cele mai reuşite panorame.

Expoziţia este deschisă în perioada 10-30 octombrie 2012

Continue reading