Category Archives: Lovely places

Ada Ciganlija, oaza de verdeață a Belgradului

Când am pășit pe Ada Ciganlija, am simțit că Belgradul gălăgios și gri a rămas undeva departe, iar zgomotul traficului a fost înlocuit de râsete și veselie, plus multă verdeață, piste de biciclete și locuri de picnic. Ada Ciganlija este o (pens)insulă ce se scaldă în apele Savei, și la care se poate ajunge ușor cu mașina sau cu mijloacele de transport în comun. Aici vei găsi o zonă uriașă de relaxare, practic un parc imens, unde ai de ales dintre o mulțime de activități. Detalii, aici.

ada belgrad

În timpul vizitei în Belgrad, vremea din weekend a fost foarte bună, așa că mulți oameni au ales Ada ca destinație de destindere, mergând cu bicicleta, rolele, plimbându-se sau stând la un grătar cu prietenii. Ce mi-a plăcut încă de când am intrat pe Ada a fost fântâna arteziană îmbrăcată într-o sticlă (probabil o reclamă), foarte inspirată 🙂 Continue reading

Zemun, turnul și o panoramă spre Dunăre

Deși e dimineață, arșița s-a așezat confortabil pe străzile pietruite ale Zemunului, iar bărcuțele și apa sclipitoare a Dunării par de neclintit. Câteva terase dormitează pe faleză, așteptând, probabil, ora prânzului, când mușteriii vor umple mesele, în căutare de ceva bun și răcoritor. Dar deocamdată e liniște.

faleza dunare belgrad

dunare belgrad zemunAm făcut o plimbare agale pe malul apei, iar acum stau cu harta în mână în mijlocul drumului, căutând din priviri o cale de acces spre turnul brun-roșcat, zărit deasupra caselor din Zemun, dincolo de turla aurită a unei biserici. În jur e praf și prea multă lumină pentru ochii mei, dar măcar am noroc cu parfumul de tei care plutește prin tot Belgradul în această perioadă. Dau să intru pe o străduță, când aud un mormăit în spate. Continue reading

București: Restaurante și baruri la înălțime

Sunt mare iubitoare de panorame, iar când la o priveliște frumoasă se adaugă și mâncare delicioasă, viața e deja minunată. Așa că am făcut o listă cu localuri din București de unde poți admira orașul de la înălțime, în timp ce savurezi ceva bun. La unele am ajuns deja și am și scris despre ele, în timp ce altele sunt încă pe wishlist. Lista rămâne deschisă.

Upstairs Rooftop

panorama-bucuresti-de-la-upstairs-rooftopO terasă luminoasă, amenajată modern, urban, cu accente vesele de culoare, accesoriile şic şi inserţii de vegetal. Se află aproape de Piața Victoriei, într-o clădire de pe str. Sevastopol. Meniul este variat şi include preparate mediteraneene, asiatice, franceze, americane, latino etc. Mai multe detalii…

Facebook

Vu’s

restaurant-vu-s-meniuLa restaurantul Vu’s, agitația traficului din centrul Bucureștiului rămâne departe, iar prânzul sau cina se transformă într-o experiență tihnită și savuroasă. De aici poți admira o panoramă spre Splaiul Unirii, dar se văd în depărtare și construcții ca podul Basarab sau cladirea CEC. Mai multe detalii…

Facebook  Continue reading

Cetatea Făgărașului și cea mai frumoasă surpriză

Fericirea este starea de spirit în care nu-ți dorești nimic.”

Citatul acesta simplu și inspirat l-am descoperit într-o sală din Cetatea Făgărașului, una dintre opririle din turul de primăvară prin Transilvania. Dacă până la această vacanță asociam Făgărașul mai degrabă cu… brânza & smântână decât cu un obiectiv turistic, de acum îmi voi aminti mereu de mica cetate care mi-a oferit una dintre cele mai plăcute suprize de călătorie.

Cetatea Fagaras vizita

Era o dimineață caldă, cu soare, când am ajuns în Făgăraș. Am oprit direct în centru, lângă cetatea medievală ridicată pe o zonă de verdeață, cu imaginea reflectându-se fidel în șantul de apă din jur. Nu mi s-a părut cine știe ce, dar am zis să-i acord, totuși, o șansă. Prețul biletului pentru a vizita Muzeul Țării Făgărașului este de 15 lei, cost care inițial mi s-a părut cam mare. Totuși, după ce am făcut primii pași și mai târziu, când am ieșit pe poarta sa, mi-am dat seama că am judecat lucrurile cam grăbit. Continue reading

Cetatea Deva și o panoramă verde

Din capitolul “pentru prima dată”, am așezat Deva pe harta locurilor de curând explorate, în mini-turul din luna aprilie prin Transilvania. De fapt, mai corect ar fi să spun Cetatea Deva, pentru că prin oraș nu m-am oprit deloc, ci am mers glonț la fortăreața cocoțată pe deal, ce se detașează mândră în peisajul locului.

cetatea devaAm găsit cu ușurință drumul spre telecabină; platoul din față era aproape pustiu, dar nu m-am mirat deloc ținând cont că era o zi obișnuită din săptămână. Am luat un bilet doar pentru urcare, pe care am dat 6 lei (un drum dus-întors costă 10 lei), în ideea că voi coborî pe jos, prin Parcul Cetății, pentru a mai admira o bucată de oraș mai de aproape. Continue reading

Două experiențe interesante @Noaptea Muzeelor 2016

În fiecare an, Noaptea Muzeelor îmi provoacă sentimente contradictorii. Pe de-o parte, îmi place ideea de a cutreiera străzi și spații în miez de noapte, alături de alți curioși, trezind muzeele la viață chiar și după apusul soarelui. Pe de altă parte, însă, aglomerația și agitația mi se par cumva nejustificate, având în vedere că majoritatea acestor muzee sunt deschise și în restul anului, iar taxele de intrare nu sunt foarte mari (ba chiar ridicol de mici, în unele cazuri).

noaptea muzeelorAm o amintire foarte plăcută de la o Noapte a Muzeelor mai veche (să tot fie vreo 6-7 ani de-atunci), când am dat gata dintr-un foc vreo 4 muzee alături de câțiva prieteni. Și atunci a fost aglomerație, dar parcă nu așa de mare ca în ultimii ani, de când fenomenul a devenit extrem de popular. Ceea ce nu e neapărat un lucru rău: cred că e bine să profităm de orice pretext care ne invită să descoperim noi locuri și să ne lăsăm surprinși de personalitatea și poveștile orașelor în care trăim.

Revenind la Noaptea Muzeelor 2016: am pus pe lista dorințelor doar două locuri: “Muzeul tactil” – o experiență propusă de Fundația AMAIS la Facultatea de Arhitectură, și Muzeul CFR. Să le luăm pe rând:

Muzeul tactil

Pentru că am ajuns un pic mai devreme, am intrat în Facultatea de Arhitectură, ale cărei coridoare erau animate de lume. Am văzut cum funcționează o imprimantă 3D, am descoperit diferite documente și structuri într-o sală a facultății (se pare că au și un mini-muzeu intern) și m-am lăsat furată de un puzzle cu Bucureștiul. Alături de vreo câțiva puști, am pus bucățile din capitală la locul lor, reconstituind harta din fața noastră.

Bonus: din întâmplare, am dat peste ceva artă urbană inedită în curtea facultății.

wonder-mike-facultatea-de-arhitectura

Continue reading

7 lucruri care mi-au plăcut la Cetatea Alba Iulia

Citisem atât de multe lucruri pozitive despre noua față a cetății din Alba Iulia, că după weekendul la Cluj am zis că e musai să trec și pe-aici, dacă tot sunt în zonă. În fotografiile de pe net, cetatea arată ireal de frumos, cu forma stelară bine definită și înconjurată de verdeață.

impresii Alba Iulia 2016

La Alba-Iulia am ajuns marți, când dimineața se îngâna cu prânzul, și m-am oprit direct la Cetatea Alba Carolina, așezată pe un mic deal, cu turlele bisericilor salutând mândre încă de la intrare. Cetatea a fost renovată de curând, fiind pusă în valore și redată circuitului turistic în 2014. Nu știu cum arăta înainte, însă acum e de nota 10 și chiar merită o vizită. Ridicată în secolul al XVIII-lea, pe locul unor fortificații mai vechi, Cetatea Alba închide între zidurile sale de cărămidă o mulțime de spații cu istorie, clădiri de tot felul, expoziții etc.

Ce mi-a plăcut cel mai mult la Alba Iulia?  Continue reading

5 gânduri despre Sinaia [2016]

Trecuse ceva vreme de când nu mai fusesem la Sinaia; noroc cu Maratonul Regal, care anul ăsta s-a desfășurat în micul orășel de munte. Nu m-am plimbat eu foarte mult, cum aș fi făcut în mod obișnuit dacă n-ar fi fost cursa, dar orele petrecute aici au fost cu miros de munte și verdeață, deci calitatea a compensat din plin cantitatea. Pe scurt:

1. În drum spre pensiunea unde am avut cazare, am descoperit câteva panouri amuzante, cu îndemnul de a păstra Sinaia curată. O inițiativă foarte simpatică, mai inspirată decât textele răsuflate pe care le întâlnești de obicei în astfel de contexte. Grijă cu strigoii ăia, da?

sinaia pastrati curatenia

2. Am descoperit o mulțime de clădiri și case cochete, cu bârne în stil german, mai ales în apropierea Castelului Peleș. Nu le observasem până acum, dar se pare că străduțele orașului sunt pline de astfel de comori ascunse. Continue reading

Vu’s, restaurantul cu panoramă spre centrul Bucureștiului

Un nou restaurant cu panoramă îmbie curioșii să admire Bucureștiul de la înălțime în timp ce savurează mâncăruri delicioase. Se numește Vu’s și este fix în centru, pe Splaiul Unirii, în apropiere de Bibilioteca Națională. E ușor de reperat datorită panoului de deasupra blocului unde se află.

Vu's restaurantVu’s are un lift dedicat, care te duce până la etajul 7, iar apoi mai sunt câteva trepte de urcat până să ajungi în restaurant.

Prima mea curiozitate a fost semnificația numelui Vu’s. Am aflat că Vu-ul se citește „view” și provine, evident, de la priveliștea pe care o poți admira de aici.

Interiorul restaurantului este amenajat în culori neutre, cu alb, crem, negru, gri, cu mese și scaune, dar și câteva canapele, inclusiv un colț de relaxare cu șemineu. Cu toate astea, atmosfera e una destinsă, probabil datorită geamurilor mari, luminoase, care se dau la o parte, transformând locul într-o terasă alintată de vânt, dar protejată de capriciile vremii. Continue reading

Salina Turda – o experienţă desprinsă dintr-un film SF

Ca să trăieşti senzaţia unei lumi fantastice poţi să citeşti un roman SF, să mergi la un film sau… să vizitezi Salina Turda. Nu te întâlneşti cu zombi sau extratereştri, însă îţi clăteşti privirea cu un peisaj extraordinar, faci ceva mişcare şi respiri aer curat. Asta a fost concluzia mea după ce am petrecut vreo 2 ore în adâncurile pământului, într-o peşteră de sare impresionantă, unde m-am simţit ca într-o altă dimensiune.

cluj salina turda sare

După weekendul petrecut la Cluj, prima destinaţie a fost Salina Turda, despre care aflasem că e o adevărată bijuterie a spaţiului subteran. Văzusem câteva fotografii pe net, dar nu mă documentasem cu atenţie, iar singurul lucru pe care l-am verificat a fost programul, ca să mă asigur că e deschisă luni, când urma s-o vizitez. Aşadar, cu zero aşteptări şi fără mari pretenţii, pe o vreme ploioasă şi întunecată, am intrat în clădirea din sticlă ce părea un mic OZN. Continue reading