Zemun, turnul și o panoramă spre Dunăre

Deși e dimineață, arșița s-a așezat confortabil pe străzile pietruite ale Zemunului, iar bărcuțele și apa sclipitoare a Dunării par de neclintit. Câteva terase dormitează pe faleză, așteptând, probabil, ora prânzului, când mușteriii vor umple mesele, în căutare de ceva bun și răcoritor. Dar deocamdată e liniște.

faleza dunare belgrad

dunare belgrad zemunAm făcut o plimbare agale pe malul apei, iar acum stau cu harta în mână în mijlocul drumului, căutând din priviri o cale de acces spre turnul brun-roșcat, zărit deasupra caselor din Zemun, dincolo de turla aurită a unei biserici. În jur e praf și prea multă lumină pentru ochii mei, dar măcar am noroc cu parfumul de tei care plutește prin tot Belgradul în această perioadă. Dau să intru pe o străduță, când aud un mormăit în spate.

O bătrânică sprijinindu-se în baston vine agale pe stradă, spunând diverse chestii în limba ei. Se uită la mine, îmi face semn negativ cu bastonul, apoi mai bolborosește ceva. Tower? Come! Pff, și eu care credeam că sârbii nu știu engleză… Mă iau după ea – de fapt, sunt un pic înainte, căci ea pare că merge cu încetinitorul. Trec de încă o străduță, bătrânica dă din cap că “nu”, după care descopăr un șir de trepte printre boscheți și mă uit recunoscătoare la ea. Îi mulțumesc zâmbind, în engleză, română etc, apoi o iau la goană pe scara ce poartă o vagă urmă de culoare. Uite că uneori nu-i nevoie de prea multă vorbărie sau cine știe ce cunoștințe.

spre-turnul-gardos-zemun scari-spre-turnul-gardos-zemun-belgrad

Trec printre curți, verdeață și garduri, turnul se apropie, iar eu sunt nerăbdătoare să mă cațăr în el. Nu e așa înalt, însă are o formă simpatică și un colorit pe măsură, în ton cu țiglele acoperișurilor din zonă.

Turnul-gardos-zemun-belgrad

Intru. E pace și aici, doar un nene stă la o măsuță și citește. Știe ceva engleză, dar nu mă întind la vorbă. Plătesc biletul (un mini-suvenir cu câteva imagini din oraș), apoi încep urcarea în turn. Scara e îngustă, într-o spirală strânsă, dar îmi place mai mult așa decât turnurile prin care poți să vezi cum se mărește ditamai hăul sub tine, pe parcurs ce urci.

Sus bate vânticelul, iar priveliștea care se deschide în fața mea merită toată căutarea – Dunărea, casele cu acoperișuri roșcate, cerul senin, insulițele de verdeață. Departe, se zăresc câteva blocuri înalte care fac notă discordantă cu stilul romantic al cartierului, însă nu mă deranjează. Petrec minute bune încercând să fac zoom și să identific și alte obiective ale Belgradului, dar cum nu m-am documentat prea bine înainte, mă mulțumesc să admir frumusețile anonime.

panorama-zemun-belgrad panorama-din-turnul-gardos-zemun-belgrad biserica-zemun-belgrad

Cobor din turn și mai rătăcesc câteva minute pe străzile de sat-oraș, ale Zemunului, ocazie cu care descopăr câteva elemente interesante, cum ar fi o coroniță cu usturoi ce tronează în vârful unei uși. Or bântui vampirii pe-aicea?

PS: Zemun e o suburbie a Belgradului, dar unii îi consideră o localitatea de sine stătătoare. Iar turnul se numește Gardos. Am citit asta de-abia acum, acasă :))

coronita-usturoi-belgrad-zemun

de-vazut-in-belgrad-zemun

biserica-old-zemun

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.