Cum îți imaginezi viața perfectă, care te face fericit? Cum arăți, unde locuiești, unde mergi în vacanță, cum arată o zi ideală? Poate ți-ai pus întrebările astea din dorința de a obține claritate cu privire la direcția viitorului tău.

*Citatul este din cartea de aici.

Am citit de curând un articol scris de o prietenă, care m-a inspirat și m-a pus pe gânduri. Mi-a plăcut mult secvența următoare:

“Perfectiunea inseamna de fapt incremenire, lipsa oricarei miscari, dorinte, evolutii. Inseama lipsa vietii, asa cum este ea, cu suisuri, coborasuri, posibilitatea de a te deschide, inclusiv – paradoxal poate – de a deveni mai bun.”

Perfecțiune egal stagnare. E ca și cum, asemenea lavei care a curs peste Pompei, am pune la păstrat zona asta ideală în care am ajuns și… gata! Am rămâne nemișcați de teamă să nu stricăm echilibrul, punând punct oricărei posibilități ulterioare de evoluție.

Majoritatea dintre noi tindem să amânăm fericirea până la un moment X din viitor, când toate planetele se vor alinia, iar noi vom bifa 100% lista de dorințe. E în regulă să avem obiective, visuri, planuri și să muncim pentru a le îndeplini. Dar hai să nu ne legăm fericirea strict de bifarea lor. Mai bine să apreciem și drumul într-acolo, așa cum e el, cu zbateri, cu emoții, cu mici satisfacții intermediare.

Viața vine în valuri, așa că învață să faci surfing cu ea.

O să mai și cazi în apă, desigur. Însă vor fi și multe momente când ești pe val, când te simți sigur pe picioarele tale și te bucuri de senzație, cu adrenalina făcându-ți corpul să se înfioare de plăcere. Păstrează-ți recunoștința pentru clipele alea, capturează-le în suflet și celebrează-le, folosindu-le pe post de combustibil ca să construiești noi momente (im)perfecte.

Până la urmă, dacă n-ar fi valurile, cum ai mai face surfing?