Category Archives: Food

Îndulcitor natural – stevia rebaudiana

12 Replies

stevia rebaudianaDacă vreţi să reduceţi zahărul din alimentaţie, dar vă mai e poftă din când în când de ceva dulce şi nu vreţi să apelaţi la aspartan sau zaharină, soluţia este cât se poate de simplă: stevia rebaudiana. Este o plantă sud-americană, cu o putere de îndulcire de 20 de ori mai mare decât a zahărului, fără calorii şi fără contraindicaţii. Este recomandată chiar şi diabeticilor, ţinând insulina sub control. Se prezintă sub formă de picături, pulbere sau tablete şi o găsiţi la magazinele tip „plafar”.

Compoziţie: extract natural din planta Stevia rebaudiana, glicerină, apă demineralizată.

Recomandări: Tuturor persoanelor care doresc să înlocuiască zahărul, zaharina, alţi îndulcitori cu un îndulcitor natural. În mod special se recomandă persoanelor cu diabet sau cu glicemia crescută.

Preţ: aproximativ 8 – 10 lei/50 ml

 

 

Cum să ne hrănim mai sănătos (2)

1 Reply

Citeşte şi “Cum să ne hrănim mai sănătos (1)“

  • supa-de-telina-la-brasserie

    Plătiţi mai mult şi consumaţi mai puţin. Sub deviza „Delicios şi mai puţin săţios!”, suntem îndemnaţi să cumpărăm cantităţi uriaşe de mâncare de calitate mediocră, vândută în pachete enorme la preţuri foarte mici. Dacă alegeţi să cheltuiţi mai mult pe mâncare de mai bună calitate, veţi mânca mai puţin, deoarece veţi avea nevoie de o cantitate mai mică pentru a vă sătura. A cheltui mai mult pe alimente de calitate superioară este o chestiune ce ţine mai mult de priorităţi decât de capacitatea financiară. Atenţie, nu întotdeauna ce e scump este şi sănătos.

  • “Mănâncă până eşti sătul în proporţie de 80%”, este moto-ul celor din Okinawa, recunoscuţi pentru longevitate. Ca să ne dăm seama când suntem sătuli este recomandat să fim atenţi la semnalele interne ale organismului şi nu la cele externe. Mulţi termină de mâncat când ambalajul sau bolul sunt goale, în farfurie nu a mai rămas nimic, sau s-a terminat emisiunea tv… Continue reading →

Cum să ne hrănim mai sănătos (1)

7 Replies

 – sugestii de la Michael Pollan –

fructe-proaspete-pentru-suc-istanbulCartea „În apărarea mâncării. Manifestul unui gurmand” cuprinde şi o serie de sfaturi foarte simple pentru a avea o alimentaţie mai sănătoasă. Nu sunt nişte reguli exhaustive, rigide, ci mai degrabă mici atenţionări adresate consumatorului obişnuit, fără prea multe cunoştinţe de medicină sau chimie, însă care se confruntă zilnic cu aceeaşi dilemă: „Ce să mănânc?”:

  • Evitaţi produsele alimentare care „strigă în gura mare” că sunt bune pentru sănătate. Citiţi în primul rând ingredientele şi ce scrie pe spatele ambalajului, cu litere mici-mici. Continue reading →

Indicele glicemic – Michel Montignac

1 Reply

indicele glicemicIndicele glicemic este un reper util în alegerea alimentelor pentru cei intersaţi de o alimentaţie sănătoasă.

Timp îndelungat, s-a crezut că, dacă sunt în cantitate egală, glucidele au acelaşi efect asupra glicemiei. La mijlocul anilor 70, un cercetător de la Universitatea Stanford din SUA, P. A. Crapo, a făcut o serie de experimente, dovedind contrariul: glucidele au efecte diferite asupra glicemiei. Ulterior, David Jenkins, cercetător la Universitatea din Toronto, Canada, a continuat studiile începute de Crapo şi a pus la punct o clasificare a glucidelor, pornind de la efectul acestora asupra glicemiei. El a dat fiecărei glucide un indice calculat prin raportarea la glucoza pură, care a primit valoarea de 100. Ulterior, Michel Montignac a preluat conceptul de „indice glicemic” şi l-a utilizat cu succes în metoda sa de eliminare a excesului ponderal şi de menţinere a greutăţii. Continue reading →

Black or white?

Leave a reply

ciocolata neagra vivianiCiocolata este o sursă de plăcere la îndemâna oricui, disponibilă în sute de forme şi combinaţii. Ne înconjoară şi ne ademeneşte de pe rafturile supermarketurilor, din mini-magazinele de cartier, din vitrina chioşcurilor de la metrou, de pe mesele unor târguri şi festivaluri. În ambalaje jucăuşe sau senzuale, ciocolata atrage prin textura cremoasă, culoarea plăcută şi prin aroma dulce. Este iubită de copii şi de adulţi, de femei şi de bărbaţi, de tineri şi bătrâni deopotrivă.

Ciocolata cu lapte şi zahăr din belşug, căreia multe persoane pretind că nu-i pot rezista, trebuie considerată mai mult ca un vehicul pentru grăsimi şi zahăr decât ciocolată în adevăratul sens al cuvântului. Mulţi dintre cei care susţin că sunt dependenţi de ciocolată sunt, de fapt, ahtiaţi după zahărul din ea. Zahărul atrage zahăr. Cu cât consumăm mai mult zahăr, cu atât avem nevoie de mai mult pentru a simţi gustul de „dulce” şi cu atât ne e mai des poftă de ceva dulce. Continue reading →

Mănânc, slăbesc şi mă menţin – Michel Montignac

7 Replies

michel-montignac-mananc-slabesc-si-ma-mentinAsocierea termenului „dietă” cu „a mânca” poate părea surprinzătoare. Ne-am obişnuit cu ideea că pentru a pierde din kilograme este necesară o restricţie cantitativă, în primul rând. Michel Montignac vine să dărâme acest mit, propunând o metodă de slăbire şi menţinere a greutăţii diferită de abordările hipocalorice convenţionale.

„Metoda Montignac este un ansamblu de recomandări nutriţionale care constau, respectând întru totul echilibrul alimentar, în alegerea în mod preferenţial, pentru fiecare categorie, a alimentelor a căror efecte metabolice conduc la prevenirea creşterii în greutate şi a riscurilor cardiovasculare. Ceea ce nu va însemna deloc a mânca mai puţin, ci a mânca mai bine”. Continue reading →

To diet or not to diet? (2)

Leave a reply

[ Prima parte ]

De fapt, ce înseamnă un stil de viaţă sănătos?

Într-un cuvânt, echilibru. Orice aliment poate face parte dintr-un stil de viaţă sănătos, cu condiţia să fie consumat responsabil şi să nu se facă abuzuri. E vorba pur şi simplu de înlocuirea unor reflexe alimentare nocive cu altele care au consecinţe benefice asupra organismului. Oamenii aleg să consume un aliment sau altul pentru că aşa au fost învăţaţi, aşa au auzit că e bine şi, de cele mai multe ori, din obişnuinţă. Deci să ne concentrăm pe schimbarea obişnuinţelor, nu să eliminăm definitiv şi irevocabil o categorie de alimente. Mâncarea nu ar trebui să fie o fântână în care ne înecăm frustrările, ci un ocean în care înotăm liberi, atenţi însă la „rechinii” din jur. Continue reading →

To diet or not to diet? (1)

4 Replies

Dieta.

Un subiect nelipsit din revistele sau site-urile pentru femei (şi mai nou, pentru bărbaţi), unde sunt prezentate cure de slăbire „clasice” sau „exotice” care promit kilograme eliminate peste noapte. Să nu mai vorbim de multele pastile, ceaiuri, creme, aparate, haine etc. care susţin că te slăbesc uşor, fără ca tu să mişti un deget. Mai apar şi „vedete” care se laudă cum au slăbit 15 kilograme într-o săptămână cu supă de varză sau compot de struguri.

Nu-mi prea place termenul „dietă”. Pentru că pur şi simplu manipulează şi încurajează o pseoudo-schimbare, inducând o abordare superficială a actului de „a mânca”.

Ai zis „aşa nu se mai poate”, ai recunoscut că vrei să faci o schimbare, iar apoi acţionezi. Te informezi, pui întrebări, te pregăteşti, eventual cauţi susţinere. Şi dacă te preocupă în special alimentaţia, alegi să mergi la un nutriţionist. Foarte mulţi au o impresie greşită despre acest specialist şi îl percep ca pe un doctor care dă o reţetă, te tratează, tu te faci bine şi după un timp gata cu „medicamentele”. Continue reading →

În apărarea mâncării. Manifestul unui gurmand – Michael Pollan

3 Replies

in apararea mancariiMichael Pollan nu este nutriţionist şi nici doctor. Este, însă, aşa cum se declară şi în titlul cărţii, un gurmand. Şi reuşeşte să ofere argumente credibile, poate mai clare şi mai simplu explicate decât un specialist. Cartea este bine documentată, iar dacă vă place vă recomand „Dilema omnivorului”, de acelaşi autor, tot pe tema alimentaţiei, dar cu o tentă mai jurnalistică: prezintă un reportaj de investigaţie asupra surselor de hrană actuale.

„În apărarea mâncării. Manifestul unui gurmand” ne îndeamnă să preluăm din nou controlul asupra mâncării. Cartea oferă o perspectivă critică asupra modului de alimentaţie actual, bazat pe nutrimente şi nu pe alimente şi arată limitele unei înţelegeri strict ştiinţifice atunci când este vorba despre hrană. Continue reading →

De ce-mi place Jamie Oliver

Leave a reply

Primul lucru pe care îmi vine să-l fac când îl văd pe Jamie Oliver gătind este să dau fuga la piaţă (la PIAŢĂ, nu la supermarket), să cumpăr un braţ de legume proaspete şi să-mi fac din ele o salata uriaşă. Nu ştiu dacă e datorită accentului britanic, al zâmbetului sau al pasiunii cu care povesteşte, dar e magic. E atât de plin de energie şi de bună dispoziţie, că te motivează să te ridici şi să spui: Pot să o fac şi eu! Să găteşti e plăcut, e uşor, e cool, e o joacă. Mai rar bucătari aşa dinamici, care să umple spaţiul cu personalitatea lor şi nu cu abdomenul voluminos.

Când am răsfoit cărţile lui de reţete, dincolo de pozele apetisante cu feluri de mâncare pentru toate gusturile, cu sfaturi şi secrete, mi s-a părut că lipsea ceva. Pentru că, de fapt, toată vraja stă în modul în care învârte el tigăile, prezintă ingredientele, amestecă salate cu mâinile şi se linge pe degete la modul cel mai inocent posibil. Practic, Jamie transformă gătitul în ceva savuros, care poate produce cel puţin la fel de multă plăcere ca actul de a mânca. Continue reading →