Asocierea termenului „dietă” cu „a mânca” poate părea surprinzătoare. Ne-am obişnuit cu ideea că pentru a pierde din kilograme este necesară o restricţie cantitativă, în primul rând. Michel Montignac vine să dărâme acest mit, propunând o metodă de slăbire şi menţinere a greutăţii diferită de abordările hipocalorice convenţionale.

„Metoda Montignac este un ansamblu de recomandări nutriţionale care constau, respectând întru totul echilibrul alimentar, în alegerea în mod preferenţial, pentru fiecare categorie, a alimentelor a căror efecte metabolice conduc la prevenirea creşterii în greutate şi a riscurilor cardiovasculare. Ceea ce nu va însemna deloc a mânca mai puţin, ci a mânca mai bine”.

Metoda Montignac pune accentul pe alegerea unor alimente calitativ mai bune, fără a impune număratul caloriilor sau restricţii alimentare. Sigur că, având o alimentaţie sănătoasă o perioadă de timp, treptat vom observa că ne săturăm mai repede şi vom mânca, în consecinţă, mai puţin. Această trecere are însă loc natural, nefiind forţată sau bazată pe înfometare. Faza I poate fi considerată, într-adevăr, ca având un set de reguli mai stricte, însă Metoda Montignac per ansamblu urmăreşte crearea unor reflexe alimentare sănătoase petru toată viaţa, nu doar slăbirea pentru o perioadă de timp. Aşadar, cred că ar fi puţin incorect să ne referim la metoda Montignac numind-o „dietă”, chiar dacă multe din cărţile sale o prezintă astfel, în scopuri comerciale.

Montignac propune, în principal, două direcţii: alegerea glucidelor în funcţie de indicele glicemic şi alegerea grăsimilor în funcţie de efectele lor benefice asupra protecţiei faţă de riscurile cardiovasculare. Tehnic vorbind, metoda Montignac presupune două faze. Faza I constă într-o serie de recomandări pentru a pierde din greutate într-un mod sănătos şi eficient. Faza II costă în menţinerea unui stil de viaţă sănătos, bazat pe reflexele bune dobândite în prima fază. „Faza I nu este decât o perioadă de tranziţie necesară pentru a scăpa de greşelile alimentare ale trecutului şi a ne potrivi într-un fel ceasul metabolic”. Aşadar, metoda Montignac se identifică în special cu faza a doua, mai exact cu o alimentaţie echilibrată, diversă, nerestrictivă, dar responsabilă.

Nu voi prezenta pricipiile celor două faze, pentru că nu aş face decât să încurajez o abordare simplistă şi trunchiată a unor principii care trebuie înţelese, nu aplicate mecanic. Vă recomand însă cu mare căldură să citiţi cartea dacă vreţi să aprofundaţi subiectul. Este extrem de accesibilă, nu sunt necesare cunoştinţe de biologie sau chimie, ci doar bunăvoinţă şi o minte deschisă. Nu vă mulţumiţi doar cu rezumate ale celor două faze găsite pe net, unele dintre ele realizate de persoane care habar n-au despre ce e vorba. Metoda Montignac nu este un regim disociat, aşa cum apare catalogată de multe ori şi nu are nimic de-a face cu monotonia unei diete de tipul 3 zile doar legume, 3 zile brânză, 3 zile carne.

Cartea nu se adresează doar persoanelor care vor să slăbească, ci tututor celor interesaţi de modul de funcţionare al organismului şi de cum îşi pot îmbunătăţi sănătatea. Pentru mine, punctul forte al lucrării este că se axează pe explicarea unor principii alimentare sănătoase, promovând schimbarea stilului alimentar, şi nu pe recomandarea unor regimuri restrictive pe termen scurt.

Pe lângă prezentarea celor două faze, Montignac face lumină asupra unor mituri ce ţin de greutate şi explică pe înţelesul tututor concepte ca glucide, lipide, proteine, vitamine, vorbeşte despre indicele glicemic, colesterol, hipoglicemie, zahăr, despre cum producem kilogramele în exces, despre alimentaţia copiilor şi sport. De asemenea, în anexe găsiţi critici aduse metodei, dar şi studii în sprijinul ei, precum şi reţete şi recomandări pentru vegetarieni.

Cartea cuprinde şi sugestii de meniuri, fără a fi menţionate cantităţile, tocmai pentru a încuraja axarea pe calitate. Şi ceva ce mi se pare foarte util: cum să ne „descurcăm” în societate cu stilul alimentar sănătos, sugestii şi sfaturi pentru alegeri alimentare bune când mergem la petreceri, în oraş sau la prieteni, sau cum să alegem „răul cel mai mic”.

„Când îi dai unui om un peşte, îi asiguri hrana petru o zi. Dacă îl înveţi să pescuiască îi a siguri hrana pentru toată viaţa”. E un moto care cred să s-ar potrivi cărţii. Asta pentru că Montignac urmăreşte să ne educe obiceiurile alimentare, având la bază opţiuni sănătoase şi mergând dicolo de a recomanda pur şi simplu nişte meniuri. Metoda Montignac este, de fapt, un pretext pentru alimentaţia sănătoasă şi un bun punct de pornire pentru o abordare mai relaxată şi prietenoasă asupra hranei.

Pe site-ul montignac.com găsiţi de asemenea multe resurse utile, întrebări şi răspunsuri despre metodă, precum şi tabele cu indicii glicemici.

—–

Cartea o puteţi cumpăra de aici.