Tag Archives: alergare

Maraton la Ciucaș X3 2016 sau cum m-am (re)îndrăgostit de munte

Acum 2-3 ani, în timp ce mă antrenam prin IOR, mă uitam cu admirație la alegătorii ce purtau tricouri CiucașX3. Auzisem încă de atunci despre această cursă challenging și mi se părea extrem de dificil să alergi un maraton la munte, când eu de-abia îmi făceam curaj pentru unul pe plat.

Anul ăsta, însă, am lăsat teama deoparte și am deschis un nou capitol în alergările mele: curse trail cu diferență de nivel. M-am avântat în lumea alergărilor montane din curiozitate, dar în scurt timp am prins drag de ele și am început să înțeleg entuziasmul munțo-runnerilor. Așadar, pe 10 septembrie 2016 am pornit pe urmele tricoului admirat și am alergat proba de maraton la CiucașX3 (vreo 38-39 km, cu 1890 m diferență de nivel).

ciucasx3-2016

Maraton Ciucaș X3 2016 – impresii de pe traseu

Startul s-a dat din localitatea Cheia, la 10 dimineața pentru probele de semi și maraton, pe o vreme perfectă. Nu păreau să fie nori, dar mi-am luat oricum geaca (din fericire, n-a fost nevoie de ea), alături de bidonul cu apă și un baton de cereale.

Cursa a început cu ceva înghesuială, poteca îngustă probabil mirându-se de sutele de alergători hotărâți care au luat-o dintr-odată cu asalt. După gălăgia de la start, în scurt timp s-a așternut liniștea, tulburată apoi de gâfâielile urcatului. Ne-am răsfirat încet-încet și mi-am intrat în ritm, bucuroasă să simt miros proaspăt de pădure.  Continue reading

FOX TRAIL Half Marathon – 21 km de vis prin Pădurea Băneasa

După câteva zeci de minute bune în care m-am holbat pe net la rezultatele de la Fox Trail Half Marathon, am înțeles că da, e adevărat, chiar am luat locul 2 la Feminin, 30-39 ani, cursa de 21 km 🙂

fox-trail-run-2016-baneasa

Mi-a părut rău că n-am stat la festivitatea de premiere; nu știu cum se face, dar în foarte rarele ocazii când sunt pe podium nu ajung să primesc premiul alături de ceilalți medaliați, ci în cadru restrâns :)) Însă până la urmă chiar nu mai contează, a fost o cursă foarte faină și mă bucur că voi rămâne cu o amintire plăcută. Nu e vorba doar de locul obținut (au fost 19 participante la categoria mea, deci fără prea mare concurență), ci și de faptul că m-am simțit de zile mari, de parcă aș fi avut niște aripi energice.

Așadar, se ia una bucată traseu prin Pădurea Băneasa, se condimentază cu entuziasm și se la lasă câteva ore la alergat. Pe lângă traseul de 21 km, la care am participat eu, au mai fost curse de 10 km, 5 km și 2,5 km (kids), așa că duminică dimineața, pe Aleea Privighetorilor, printre standuri cu bunătăți sportive și accesorii branduite, câteva sute de oameni așteptau să pornească alergarea prin pădure.  Continue reading

30 km de agonie și extraz la Cozia Mountain Run

Alergările montane au intrat în viața mea din curiozitate, pentru că îmi doream să schimb peisajul și să variez asfaltul atât de familiar. După un semi la Cindrel în 2015 și un maraton la Sinaia anul acesta, de curând am bifat o distanță intermediară, tot la înălțime: traseul de 30 km la Cozia Mountain Run.

Foto: Radu Cristi

Foto: Radu Cristi

Nu pot să zic că sunt fan alergări la munte, pentru că nu mă împac prea bine cu pantele. De fapt, antrenamentele de acest tip lipsesc cu desăvârșire din alergările mele urbane, desfășurate exclusiv pe plat. Totuși, asta nu m-a împiedicat să mă înscriu la traseul Cozia, de 30 km, diferență de nivel 1.750 m, despre care organizatorii spuneau: <<Treci prin “iad” dincolo de Mănăstirea Stănișoara pentru a descoperi “raiul” de pe Vârful Cozia>>. Habar n-am cum se calculează diferențele astea de nivel și cum se traduc ele în efort fizic, așa că nu mi-am bătut prea mult capul cu profilul traseului, care părea destul de abrupt. Nu-i problemă, am aflat mai târziu!

Ups and downs…

Dimineața cursei a fost una cu soare, dar nu în exces – o zi numai bună de alergat. Startul s-a dat din campingul Mănăstirii Turnu, înviorat de echipamente colorate și zâmbete. Ne-am îndreptat spre pădure, iar după câteva sute de metri ne-am mai răsfirat și a început și urcarea, despre care am avut impresia că nu se mai termină. Căutând acum în memorie, îmi dau seama că nu îmi amintesc mare lucru despre traseu, ci doar câteva bucăți mai… tragice :)) Însă ce știu cu siguranță e că muuulte porțiuni din cursă mi-au părut endlessContinue reading

Jurnal de cursă: Semimaratonul București 2016

La ora la care scriu aceste rânduri, Facebook-ul meu e plin de postări despre Semimaratonul București, cu medalii, oameni încântați, felicitări, PB-uri și zâmbete cât cuprinde. Pe 15 mai 2016, capitala s-a colorat în voie bună, alergare și endorfine. Au existat, probabil, și… nervi 😀 din partea unora care n-au fost încântați să afle că traficul a fost blocat pentru câteva ore.

În rest, mare parte din populația cu chef de mișcare din București s-a mobilizat duminică să alerge sau să susțină participanții la cursa populară, cros 10 km, ștafetă și semimaraton. Eu mă înscrisesem la semi (21 km) de ceva vreme, în ideea de a plăti taxa de participare mai mică, așa că, la nici o săptămână după Maratonul Regal, iată-mă din nou la startul unei alergări, de data asta pe asfalt.

impresii semimaraton bucuresti 15 mai 2016

Cu ceva febră musculară (deh, nu alerg în fiecare zi 42 km pe munte…), ambiția de PB a fost înlocuită cu dorința de a termina cu bine cursa. Kitul mi s-a părut modest, dar măcar tricoul are o culoare super-faină și îmi vine tocmai bine. Asta e partea bună la Semimaratonul și Maratonul București, că tricourile sunt de calitate, cu mărimi potrivite tuturor, inclusiv celor mai mici. Continue reading

Jurnal de cursă: Gânduri după primul meu maraton montan @Maratonul Regal 2016

De când am descoperit plăcerea alergatului, am tot citit impresii favorabile despre cursele de trail, în special cele montane. Deși îmi place muntele, până acum am preferat alergările urbane, pentru că mi se par mai la îndemână (cazare, transport etc.), plus că nu sunt fan al diferențelor de nivel.

Totuși, vine un moment când curiozitatea e mai mare decât confortul. Un prim pas l-am făcut anul trecut, când am fost la semimaraton la Cindrel ÎnAlergare și am testat… pământul. Bineînțeles, mi-am dorit apoi să gust din endorfinele unui maraton montan, cum îi povesteam și Ioanei. Un an mai târziu, iată că visul a devenit realitate.

primul-maraton-montan

Am aflat că Maratonul Regal – ediția 2016 se ține la Sinaia, având ca punct de plecare Castelul Peleș, pentru a marca cei 150 de ani de la întemeierea dinastiei regale în România. Știam că la Sinaia se ajunge ușor, deci mi-am zis că Maratonul Regal e destinația perfectă pentru a sparge gheața maratonului montan. Continue reading

Jurnal de cursă: Maratonul Internaţional Cluj 2016

maratonul-international-cluj-2016Participarea la Maratonul Internaţional Cluj a fost una din marile mele dorinţe pe 2016, pentru că anul trecut auzisem numai lucruri bune despre acest eveniment. Ca niciodată, m-am înscris cu câteva luni înainte şi am plătit taxa minimă, în tot acest timp fiind nerăbdătoare atât să particip la cursă, cât şi să revăd Clujul meu drag.

De cazare m-am ocupat destul de târziu, dar am reuşit să găsesc totuşi un loc la Hotel Sport, aflat vizavi de Cluj Arena, locul startului. Un hotel cu aspect comunist, mobilă în stil vechi şi decoruri expirate, dar curat şi confortabil. A fost o alegere inspirată având în vedere apropierea de start, n-am mai avut nevoie să las bagaje la garderobă în ziua cursei.

Kitul  Continue reading

13 idei ca să te bucuri mai mult de o cursă de alergare

Sezonul alergărilor s-a deschis şi prinde viteză! În toată ţara se organizează o mulţime de curse, pe distanţe şi trasee variate, cu provocări gata să te scoată din zona de confort. La ele se adună şi competiţiile din afară, care sunt o ocazie grozavă de a combina vacanţa cu alergatul.

13 idei ca sa te bucuri mai mult de cursele de alergareNu ştiu voi cum sunteţi, însă pentru mine participarea la o cursă de alergare e un motiv de entuziasm, bucurie şi, bineînţeles, emoţii. Sunt destul de rezervată înainte de start – ba chiar serioasă -, dar apoi mă relaxez şi savurez (aproape) fiecare kilometru. Şi mai ales endorfinele de la final. Aleg să particip la curse oficiale tocmai pentru atmosferă, pentru a mă bucura alături de alţii de mişcare şi pentru a fi mai motivată să alerg cât pot de bine. Obiectivul meu principal e să termin cursa sănătoasă, fără accidentări, dar nu mă supăr dacă scot şi un timp bun 😛

Aşadar, dacă şi tu participi la curse nu (doar) pentru PB-uri sau performanţă, ci mai ales pentru valurile de plăcere, uite câteva idei ca să apreciezi mai mult evenimentele oficiale de alergare şi să te bucuri de ce se întâmplă acolo. Poţi să: Continue reading

Alergarea – iubire de-o vară sau relaţie de durată?

Dacă vara şi, în general, când vremea este bună, parcurile gem de alergători, iarna situaţia se schimbă. Se pare că numărul alergătorilor scade proporţional cu cel al gradelor din termometru, astfel că în anotimpul rece aleile se golesc văzând cu ochii. Până acum vreo 2 ani, făceam şi eu parte din alergătorii “de sezon”, adică cei plini de entuziasm vara şi total demotivaţi iarna. Anotimpul alb însemna o pauză mare, după care îmi reveneam destul de greu în formă.

Alergarea iarna

Când am decis să-mi schimb obiceiul ăsta şi să continui să aleg iarna, am pus pe hârtie două variante:

  • abonament la o sală, unde să alerg pe bandă
  • investiţie în câteva haine de alergat iarna

Am ales a doua opţiune şi tare mă bucur, pentru că, într-adevăr, “nu există vreme rea, ci doar haine nepotrivite”. Iar lucrul ăsta e valabil inclusiv în cazul alergării.

Acum, la întrebarea “De ce să continui să alergi iarna?” răspunsul meu este… Continue reading

1 Decembrie cu alergare şi sarmale. Cum a fost la Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc 2015

Am rămas datoare cu povestea despre semimaratonul la care am participat în prima zi de iarnă 🙂

De 1 Decembrie de obicei nu am un program special. Mă bucur că e zi liberă, dar nu merg la parade, defilări sau alte evenimente unde aglomeraţia e factorul comun. Singurul 1 Decembrie pe care-l ţin bine minte e ăla în care o bancă a inaugurat un brad uriaş la Unirii şi TOT Bucureştiul s-a înghesuit să-l vadă. Dar nu despre asta vreau să scriu acum.

semimaraton-IOR-1-decembrie-2015Anul acesta (2015) am sărbătorit 1 Decembrie printr-o alergare pe cinste: 21 km la Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc. Iniţial mă bătea gândul să mă bag chiar la proba de maraton, dar până la urmă am ales semi-ul şi zic că a fost o idee bună. După personal best-ul de la Verona mi-am dorit să fie o alergare maxim de relaxată şi fără vreun target, mai ales că urma să se desfăşoare în parcul “meu” IOR.

Taxa de înscriere a fost de 60 de lei; exista şi opţiunea de 90 lei, având inclusă în plus o bluză de alergare. Mi s-a părut o idee bună această departajare, pentru cei care şi-ar fi dorit să participe, dar nu ţineau neapărat să primească şi tricou. Eu nu am stat pe gânduri să aleg varianta a doua, însă am cam regretat, pentru că S-ul era unul enorm, cu mânecile foarte lungi (sau sunt eu prea mică, poate? :P). În fine, merge purtat iarna pe sub geacă, deci nu e aşa grav. În rest, kit-ul a fost foarte generos; mi-a plăcut tare mult ideea cu fotografia de după, pe care am primit-o printată, pe loc, iar sarmalele cu mămăliguţă şi bombonica raw au fost delicioase. Continue reading

15 gânduri care-mi trec prin cap în timpul unui maraton

Neverbalizate, evident 🙂

  1. maraton brasov 2015

    Foto: Maratonul Brașov

    Băi, ce gambe are tipul ăsta!

  2. Hai, încă o bucăţică de banană. Şi un pic de apă. Şi să vedem ce mai au…
  3. Doar 10 km am alergat până acum?!
  4. Aaaa, ce pantaloni drăguţi pe tipa din faţă! Şi au şi buzunar la spate, how cool!
  5. Unde naiba e punctul ăla de hidratareeee???
  6. Inspir, expir, inspir, expir…
  7. Ah, am tot zis că-mi iau şosete de compresie... Oare chiar ajută la ceva?
  8. Parcă mă doar un pic genunchiul… Naaah, e doar o impresie.
  9. Tataie ăla care tocmai a trecut pe lângă mine… Câţi ani să aibă? 60? Mai mult? Şi ia uite cum aleargă!
  10. Frate, ce-aş mânca un cheesecake! Sau o pizza!
  11. Haaa, tu parcă mă depăşisei acum câţiva kilometri! Gata energia? 😀
  12. Ce ditamai butelca are individul ăla la centură!
  13. Oare de ce nu mi-am pus mai mulţi plasturi la degetele de la picioare??
  14. 41 km! Încă puţin! După câteva sute de metri: Pfff, parcă 1 km nu era aşa de lung! Oare oamenii ăştia au măsurat bine distanţa?
  15. Sper ca de data asta să găsesc mai multe poze în care arăt bine, nu încruntată sau cu gura deschisă!

Voi? Ce gânduri vă trec prin minte când participaţi la o cursă de alergare?