De ce-mi place salsa cubana

Dansez salsa cubana de vreo 2 ani şi încă nu m-am săturat. Practic, a devenit parte din viaţa mea, la fel ca mersul pe stradă sau cumpărăturile.

Totul a început cu dorinţa de a salsacubanamă pune puţin în mişcare, pentru că eram destul de sedentară, iar sportul nu m-a prea încântat nici măcar la şcoală. Cum ideea de a merge la sală nu mă tenta, m-am gândit să încerc dansul sportiv (vals, tango, samba, etc.). După vreo două luni de cursuri mi-am dat seama că nu era pentru mine. Simţeam nevoia de ceva mai… blând, care să nu presupună atât de multe restricţii fizice şi încreţit din sprâncene din partea antrenorilor. Şi mulţumită minunatului google, am dat peste o şcoală de salsa cubana. Auzisem vag despre salsa, dar nu ştiam mai nimic despre ea, nu aveam idee nici măcar cum sună muzica şi cum arată dansul. Continue reading →

Indicele glicemic – Michel Montignac

indicele glicemicIndicele glicemic este un reper util în alegerea alimentelor pentru cei intersaţi de o alimentaţie sănătoasă.

Timp îndelungat, s-a crezut că, dacă sunt în cantitate egală, glucidele au acelaşi efect asupra glicemiei. La mijlocul anilor 70, un cercetător de la Universitatea Stanford din SUA, P. A. Crapo, a făcut o serie de experimente, dovedind contrariul: glucidele au efecte diferite asupra glicemiei. Ulterior, David Jenkins, cercetător la Universitatea din Toronto, Canada, a continuat studiile începute de Crapo şi a pus la punct o clasificare a glucidelor, pornind de la efectul acestora asupra glicemiei. El a dat fiecărei glucide un indice calculat prin raportarea la glucoza pură, care a primit valoarea de 100. Ulterior, Michel Montignac a preluat conceptul de „indice glicemic” şi l-a utilizat cu succes în metoda sa de eliminare a excesului ponderal şi de menţinere a greutăţii. Continue reading →

Azi mi-e dor (fără regrete)

mi-e dorCred că toamna predispune la aduceri-aminte, e o vreme aşa mohorâtă şi capricioasă că nimic nu pare mai plăcut decât o scufundare în bazinul cald al clipelor din trecut. Sunt locuri, oameni, senzaţii de care-mi amintesc cu drag, pentru că de-abia acum îmi dau seama că au fost momente de fericire pură. E reconfortant, nu trist, să mă uit în albumul cu experienţe din trecut; pentru că şi prezentul îmi oferă frânturi de savurat, aşa că privesc la ele mai mult cu plăcere decât cu melancolie.

Mi-e dor de: Continue reading →

Oameni pe care îi admir: Uca Marinescu

uca-marinescu„Tinereţe fără bătrâneţe” pare a fi dorinţa supremă a prezentului: mereu tineri, fără riduri sau păr alb, la modă şi într-o formă de invidiat. Paradoxal, preţuim tinereţea fizică, dar promovăm indirect pasivitatea, pierderea speranţei, plictisul, delăsarea, legate în mod obişnuit de apropierea sfârşitului. Vârsta a treia nu mai simbolizează înţelepciunea, ci a ajuns să fie asociată cu slăbiciunea şi boala, iar „seniorii” sunt clasaţi de societate ca fiind lipsiţi de vlagă şi fără speranţă. Continue reading →

Black or white?

ciocolata neagra vivianiCiocolata este o sursă de plăcere la îndemâna oricui, disponibilă în sute de forme şi combinaţii. Ne înconjoară şi ne ademeneşte de pe rafturile supermarketurilor, din mini-magazinele de cartier, din vitrina chioşcurilor de la metrou, de pe mesele unor târguri şi festivaluri. În ambalaje jucăuşe sau senzuale, ciocolata atrage prin textura cremoasă, culoarea plăcută şi prin aroma dulce. Este iubită de copii şi de adulţi, de femei şi de bărbaţi, de tineri şi bătrâni deopotrivă.

Ciocolata cu lapte şi zahăr din belşug, căreia multe persoane pretind că nu-i pot rezista, trebuie considerată mai mult ca un vehicul pentru grăsimi şi zahăr decât ciocolată în adevăratul sens al cuvântului. Mulţi dintre cei care susţin că sunt dependenţi de ciocolată sunt, de fapt, ahtiaţi după zahărul din ea. Zahărul atrage zahăr. Cu cât consumăm mai mult zahăr, cu atât avem nevoie de mai mult pentru a simţi gustul de „dulce” şi cu atât ne e mai des poftă de ceva dulce. Continue reading →

aRoma unei vacanţe târzii – locuri şi amintiri de suflet

Plimbându-mă pe străzile Romei, ochii şi aparatul foto mi-au fugit spre statuile care împodobesc fântânile şi chiar colţurile clădirilor. Asta pentru că mai toate sunt deosebite, reprezentând  personaje fantastice, în ipostaze neobişnuite, cu gesturi şi expresii care stârnesc curiozitatea. Întâlneşti biserici la tot pasul, frumos pictate în interior şi ornate cu basoreliefuri bogate, iar terasele de pe clădiri, îngrijite şi pline de vegetaţie, te fac să fii cu capul în nori.detaliu-fantana-piata-navona

Continue reading →

aRoma unei vacanţe târzii – impresii

Deşi este recunoscută pentru obiective turistice ca Fontana di Trevi, Piazza di Spagna sau Coloseum, Roma nu se rezumă la atât. De fapt, pentru mine, adevărata Roma stă în colţurile liniştite, în casele dichisite, dar nu încărcate, în străduţele de poveste din vecinătatea pieţelor aglomerate, cu flori, fântâni şi statui, şi în trattoriile de cartier.

statuie in roma

Continue reading →

aRoma unei vacanţe târzii – obiectivele turistice clasice

roma vazuta de susClădiri cochete, fântâni, statui şi biserici la tot pasul, parcuri şi coline pitoreşti, scutere, imigranţi, vânzători de poşete sau castane şi mulţimi gălăgioase de turişti – aşa aş descrie pe scurt Roma, după o săptămână de plimbat şi admirat „cetatea eternă”.

Sunt atâtea de spus despre Roma, că nici nu ştiu de unde să încep… Aici nu are sens să te închizi între zidurile muzeelor şi galeriilor pentru a gusta din cultură sau istorie, din simplul motiv că „oraşul celor 7 coline” e un muzeu în aer liber. E de ajuns să ieşi pe străzi şi să te bucuri de ceea ce vezi în jur, pentru că în orice parte ai privi sunt clădiri interesante de admirat. Cele mai importante obiective turistice sunt uşor de recunoscut după marea de oameni din jurul lor, dar şi după magazinele cu suverniruri mai mult sau mai puţin kitsch care le mărginesc. Continue reading →