Deşi este recunoscută pentru obiective turistice ca Fontana di Trevi, Piazza di Spagna sau Coloseum, Roma nu se rezumă la atât. De fapt, pentru mine, adevărata Roma stă în colţurile liniştite, în casele dichisite, dar nu încărcate, în străduţele de poveste din vecinătatea pieţelor aglomerate, cu flori, fântâni şi statui, şi în trattoriile de cartier.

Am stat la Chroma Tessera, un… să-i zicem hotel, adică 5 camere la etajul trei al unei clădiri aproape de Gara Termini :). Foarte colorat, nou şi amenajat cu bun gust, cu personal zâmbăreţ şi de treabă. Am primit camera turcoaz, decorată cu un tablou simpatic, iar baia cu duş cu lumini multicolore; ne-am răsfăţat cu micul-dejun la pat, dintr-o tavă de asemenea turcoaz.

Încă din prima seară am avut parte de o surpriză plăcută: am mâncat la o trattoria unde luau masa doar italieni, care vorbeau tare şi gesticulau, în încercarea de a se acoperi unii pe alţii, chiar şi în lipsa unui fundal muzical – pe scurt, o atmosferă autentic italiană. Ce îmi place în Italia este că nu se fumează în resturante, aşa că poţi să simţi din plin mirosul mâncărurilor şi nu al fumului de ţigară.Traficul este anarhic, dar şoferii răbdători, nu prea claxonează, ci se mulţumesc să aştepte să le vină rândul să treacă, sau pur şi simplu fac slalom printre pietoni. Scuterele sunt conduse de persoane de toate vârstele, de la liceeni la domni şi doamne de vârsta a treia. Accesul maşinilor şi motocicletelor este permis chiar şi pe străduţele foarte-foarte înguste din toate zonele – asta nu prea mi-a convenit, pentru că în timp ce admiri clădirile trebuie să ai grijă şi la vehiculele care vin din toate părţile.

Am fost dezamăgită de metrou, staţiile arată ca un cadavru cu burta deschisă, se văd tot felul de ţevi prăfuite, iar trenurile sunt jerpelite şi vechi. Însă nu am mers cu el decât o dată, aşa că poate am nimerit eu staţiile mai neprimitoare. Am făcut şi un tur al oraşului cu autocarul turistic; chiar dacă se lăsase destul de frig a fost plăcut, mai ales că am avut şi audio-ghid în italiană :). În rest, am mers mult pe jos, pentru mine picioarele sunt mijlocul de călătorie preferat.

Aş fi vrut să aud mai multă italiană în jurul meu, dar din cauza turiştilor mi-a ajuns pe la urechi spaniolă, chineză, ceva franceză, engleză şi rusă. Ocazii să-mi exersez italiana nu am prea avut, decât în discuţiile sumare cu chelnerii. Mi-am cumpărat, în schimb, vreo cinci cărţi pe care abia aştept să le citesc; plus vreo trei ciocolate cu multă-multă cacao şi o cutie cu ceai destul de obişnuit, de sortimente diferite. Am rezistat eroic tentaţiei de a-mi burduşi bagajele cu paste colorate şi sosuri care se găsesc şi pe la noi prin toate supermarketurile.———-

Tot despre Roma:

Roma fără (prea multe) cuvinte

aRoma unei vacanţe târzii – locuri şi amintiri de suflet

aRoma unei vacanţe târzii – obiectivele turistice clasice