„Tinereţe fără bătrâneţe” pare a fi dorinţa supremă a prezentului: mereu tineri, fără riduri sau păr alb, la modă şi într-o formă de invidiat. Paradoxal, preţuim tinereţea fizică, dar promovăm indirect pasivitatea, pierderea speranţei, plictisul, delăsarea, legate în mod obişnuit de apropierea sfârşitului. Vârsta a treia nu mai simbolizează înţelepciunea, ci a ajuns să fie asociată cu slăbiciunea şi boala, iar „seniorii” sunt clasaţi de societate ca fiind lipsiţi de vlagă şi fără speranţă. Continue reading →