Category Archives: Lovely places

Restaurant Naan – gastronomie şi design la superlativ

Leave a reply

Later edit: Restaurantul și-a schimbat locația. Vezi mai multe detalii pe pagina de Facebook: https://www.facebook.com/naan.ro 

Pentru mine, zilele cele mai frumoase încep cu o alergare matinală, continuă cu scris, apoi se încheie slow, cu o carte sau o ieşire în oraş. Aşa a fost şi cazul unei (aparent) obişnuite zile de joi, când mi-am bucurat simţurile cu o experienţă culinară specială la inaugurarea restaurantului Naan.

restaurant-naan-bucurestiÎnainte să primesc invitaţia de a participa la eveniment, mai trecusem de vreo două ori pe lângă clădire şi mi-a atras atenţia denumirea. Numele restaurantului provine chiar de la pâinea indiană naan, coaptă în cuptorul tandoor şi servită cu ulei, mirodenii şi seminţe. Divină combinaţie – m-am convins de asta după ce am savurat feliile fragede şi subţiri, ascunse sub pânza albă.

Situat pe strada C. A. Rosetti, aproape de Universitate, Naan – Food&Drink Studio promite „savoare şi arhitectură culinară”. Este deschis din vară, iar după o perioadă de „probă” iată că a venit şi rândul inaugurării oficiale. Conceptul locaţiei a fost dezvoltat pornind de la 3 simboluri arhetipale: pâinea, vinul şi cuptorul din lut tandoori. Continue reading →

Reţeta de sâmbătă: fructe de mare, plimbare pe Calea Victoriei şi film

4 Replies

Un lucru pe care-l ador la weekendurile de toamnă e că în Bucureşti sunt o grămadă de evenimente din care poţi alege ceva pe gustul tău. Bonus, vremea perfectă pentru plimbare şi o gură de aer proaspăt, printre copacii care încep să-şi lepede frunzele.

După scris şi curăţenie prelungită, sâmbăta mea a continuat cu o tură pe la Orăşelul Copiilor de la Brâncoveanu, la porţile căruia avea loc Festivalul Fructelor de Mare. Mi-era poftă de delicatese marine, aşa că m-am bucurat că cei de la Taverna Racilor au scos grătarele în aer liber şi au adus la îndemână raci, creveţi, calamari, caracatiţă, peşte, paella etc. Era deja coadă mare când am ajuns eu acolo, la debutul serii, dar a mers destul de repede, aşa că în m-am putut delecta imediat cu o porţie maaaare de creveţi şi nişte tentacule de caracatiţă.

creveti

Nu cred că am mai mâncat vreodată atât de mulţi creveţi dintr-o dată, de obicei îi primeam în “formaţie redusă” alături de paste sau salată. Acum le-am savurat gustul pur şi simplu, fără vreo garnitură, aşa că mi-am făcut pofta. Mulţi au fost dezamăgiţi că nu au mai găsit raci, însă eu recunosc că prefer creveţii, mi se par mai uşor de mâncat chiar şi fără cine ştie ce instrumente speciale. Continue reading →

21 de nocturne: seară la înălţime cu poezie, vin şi muzică

Leave a reply

Plus o privelişte fantastică asupra bulevardului Magheru, scânteind în luminiţe.

Poezia nu prea are lipici la mine. În ultimii ani nu-mi amintesc să fi citit prea multe versuri, fie ele albe sau “colorate”, preferând de fiecare dată consistenţa romanelor. Însă când am văzut nocturna cu poezie organizată de cei de la ARCEN, n-am stat pe gânduri să mă înscriu, având în vedere experienţa plăcută avută cu tururile ghidate făcute de ei. Şi, recunosc, a mai fost ceva.

Mi-a atras atenţia locul unde se desfăşoară evenimentul: terasa clădirii Magheru One. Blocul are undeva la 7 etaje, deci nu este foarte înalt, însă m-am lăsat sedusă de ideea de a putea admira inima Bucureştiului, pe înnoptat, de la ceva altitudine. Mă bucur că am decis să merg, pentru că seara a fost cum nu se putea mai reuşită.

vedere-spre-bulevardul-magheruÎncă din lift am fost întâmpinaţi cu gânduri despre poezie, într-un schimb de replici rapide care pe mine, cel puţin, m-a luat pe nepregătite şi mi-a adus un zâmbet mare pe chip. De cum am ajuns sus, m-am îndreptat spre marginea terasei să văd minunea; de aici, bulevardul părea un râu de lumină, pe care maşinile alunecau cu viteză, sub privirile blocurilor cenuşii, parcă indignate de atâta curaj. Continue reading →

Ceainăria Sala de Lectură – colţul ascuns cu amintiri

Leave a reply

Plimbându-mă într-un weekend pe Calea Victoriei, cu ochii spre piste de biciclete, magazine şi cafenele dichisite, mi-am amintit de o ceainărie unde mergeam foarte des, dar care din păcate nu mai există.

Dacă acum ceva vreme m-ar fi întrebat cineva ce loc îmi place cel mai mult din Bucureşti, aş fi răspuns fără să stau prea mult pe gânduri „Sala de Lectură”. De prima dată când am ajuns acolo mi s-a părut un spaţiu de vis, cu un „ceva” aparte. Ce mai, a fost simbolul unei epoci (personale) 🙂 Şi chiar dacă acest minunat loc nu mai există, îmi place să mă gândesc la el şi la ce a însemnat pentru mine, aşa că astăzi vă povestesc cu un pic de nostalgie despre vechea ceainărie de la Teatrul ACT.

sala de lectura teatrul act Continue reading →

Răşinari şi Cisnădioara, culoare medievală pe trasee cicloturistice

1 Reply

Weekendul ÎnAlergare petrecut în împrejurimile Sibiului s-a lăsat cu experienţe noi pe alese. În afară de Cisnădie, unde m-a impresionat biserica fortificată, am făcut o plimbare şi prin Răşinari şi Cisnădioara, în căutare de locuri faine de clătit ochii şi sufletul.

De la Păltiniş spre Sibiu am trecut prin Răşinari, unde casele colorate înşirate de-a lungul drumului m-au fermecat de-a dreptul. Circulau multe maşini, aşa că n-am prea avut cum să le surprind în fotografii, însă am recuperat mergând prin labirintul de uliţe, unde se iveau alte case vechi, acoperite cu ţigle roşiatice asemenea solzilor de peşte.

rasinari-strada perete-colorat-rasinari

Continue reading →

Annette, ceainăria-bistro cu aer cochet

2 Replies

Ceainăria a fost închisă temporar.

O plimbare pe strada Polonă din capitală, într-o după-amiază călduroasă de weekend, mi-a adus în cale un mic colţ de rai. Ceainăria Annette, căci despre ea este vorba, se află la câteva minute de mers pe jos de Piaţa Romană, în pas vioi. Încă de la intrare poţi să admiri curtea cu verdeaţă şi flori, presărată cu scaune şi mese albe, dantelate, într-un dulce stil elegant şi feminin.

ceainaria-anette-bucuresti

Recunosc că găsirea ceainăriei nu a fost o întâmplare. O ochisem cu o zi înainte (tot) pe Facebook şi m-am mobilizat imediat să ajung acolo, curioasă să văd cum face faţă bogatei pieţe de ceainării din Bucureşti. Zis şi făcut. Am profitat de o întâlnire cu oameni dragi şi am pornit în ritm de plimbare spre locul cu pricina.

Deşi îşi spune “ceainărie”, Anette e mai mult bistro, dacă e să judecăm după meniul de mâncăruri destul de generos. Cu toate astea, lista de ceaiuri este la fel de impresionantă şi probabil că statutul de ceainărie a fost preferat datorită atmosferei delicate, liniştite. Faţă de alte ceainării, unde poţi să asortezi la ceai prăjituri, sandvişuri sau quiche-uri, la Annette ai la dispoziţie şi multe supe, salate, bruschette, paste, preparate variate cu carne şi deserturi. Dacă nu mă credeţi, meniul îl găsiţi aici în toată splendoarea lui. Continue reading →

Biserica fortificată din Cisnădie sau turismul aşa cum ar trebui să fie

6 Replies

Escapada la Păltiniş cu ocazia Cindrel ÎnAlergare a fost pretextul perfect pentru a vizita împrejurimile Sibiului şi a-mi clăti privirea cu frumuseţile zonei, sorbind din aerul medieval-chic al micilor oraşe transilvănene. Acompaniată de două plimbăreţe pe măsură, pe drumul spre întoarecere ne-am oprit la Cisnădie, despre care singurele mele informaţii se opreau la o tradiţie în ţesut covoare, nişte amintiri vagi dintr-o vizită de demult.

cisnadie-sibiu

Covoare n-am văzut, în schimb am admirat o frumuseţe de biserică fortificată, un complex într-o stare foarte bună, cu toate facilităţile turistice. Nu mă aşteptam să fie atât de bine organizat, având în vedere că Cisnădie (Heltau) este un oraş micuţ. Tocmai de-asta m-a impresionat plăcut. Au ştiut să profite de fiecare bucăţică de istorie şi să o ambaleze frumos pentru a o servi turiştilor, lucru pe care ar trebui să-l facă mai multe oraşe din ţară. Construită în secolele XII-XIII, biserica evanghelică fortificată din Cisnădie a cunoscut variate transformări arhitecturale de-a lungul vremii, dar şi-a păstrat intact farmecul medieval, pe care îl poartă cu mândrie şi azi. Continue reading →

Deschis Gastrobar, libertate şi atmosferă magică la înălţime

Leave a reply

S-a întâmplat acum vreo 2-3 luni.

Cu ochii în feed-ul de Facebook, mi-au sărit în ochi o imagine şi un anunţ: se deschidea un nou local în Bucureşti, situat undeva la înălţime. Mi s-au activat imediat antenele şi am vrut să aflu mai multe, pentru că părea promiţător, mai ales că numele era şi unui simpatic: Deschis Gastrobar. Am descoperit la un moment dat şi ceve poze, iar atunci m-au lovit amintirile: atmosfera m-a purtat imediat cu gândul la Motoare, spaţiul de pe acoperişul Teatrului Naţional unde am trăit super-momente în facultate, loc care acum nu mai există.

deschis-gastrobar-terasaAcelaşi aer boem de libertate şi lipsă de griji l-am respirat şi acum, când am reuşit în sfârşit să ajung la Deschis Gastrobar, după săptămâni de amânare. Numele i se potriveşte perfect, căci este vorba de o terasă în aer liber, cu cerul drept tavan, pe acoperişul unei vechi fabrici de pe malul Dâmboviţei, undeva între Timpuri Noi şi Mihai Bravu. După ce intri pe o uşă cam suspectă şi urci câteva etaje, treci printr-o sală aproape goală, de unde o scară în spirală te scoate la aer – un fel de poartă spre lumea magică a relaxării. Continue reading →

Catedrala Evanghelică din Sibiu şi turnul care mi-a pus capac

9 Replies

Ei bine, da, s-a întâmplat şi asta. După ani în care am vânat cu entuziasm neliniştit cele mai înalte puncte de panoramă, indiferent că a fost vorba de biserici, turnuri sau grădini suspendate, acum mi-a fost teamă să urc la înălţime, mai exact în turnul catedralei Evanghelice din Sibiu.

catedrala-evanghelica-sibiu-renovataMotivul? Îl vedeţi mai jos. Treptele firave şi clătinânde care duceau spre turn nu mi-au inspirat deloc încredere, deşi visam să urc aici încă de la vizita de acum doi ani din Sibiu, când clădirea era în renovare. Am mai urcat pe scări fioroase în aparenţă, cel puţin pentru o persoană cu rău de înălţime, dar acum n-am reuşit nicicum să mă mobilizez. Hăul care se căsca sub trepte şi lipsa unor etaje intermediare m-a făcut să dau înapoi din faţa unei experienţe pe care mi-o doream tare-tare. Continue reading →

Iniţiere în fotografia urbană şi o plimbare foto prin cartierul Cotroceni

Leave a reply

Să tot fie vreo 4-5 ani de când am auzit prima dată de Fundaţia Calea Victoriei, o organizaţie care face cursuri din cele mai diverse, despre artă, dans, astronomie, psihologie, design, muzică, filosofie, modă, scriere creativă etc. plus o serie de evenimente de redescoperire a Bucureştiului. E aproape imposibil să nu găseşti ceva care să te inspitească şi să te facă foarte curios. Totuşi, de-abia vara trecută am participat prima dată la un atelier organizat de ei, iar luna asta am repetat experienţa. Cu alt curs, desigur.

Am trecut din nou pragul clădirii din str. Popa Soare, nr. 40, de data aceasta pentru a participa la atelierul de Fotografie urbană pentru începători, pe care mi l-am ales cu entuziasm la invitaţia celor de la Fundaţie. Dacă aţi mai fost pe-aici pe blog ştiţi că îmi place să surprind colţuri de oraşe şi peisaje urbane, aşa că atelierul ăsta a venit la fix.

cartierul-cotroceni-strada

Au fost 4 întâlniri, în cadrul cărora am discutat despre funcţiile aparatului, folosirea luminii, încadrare, compoziţie şi editarea foto în Adobe Lightroom. Cireaşa de pe tort a fost plimbarea foto prin cartierul Cotroceni, când am avut ocazia să punem în practică noţiunile teoretice învăţate. Ghid pe durata atelierului ne-a fost Valentin Boboc, un fotograf profesionist simpatic, alături de care am făcut o mini-călătorie printre poveştile spuse de fotografii celebre şi emoţiile pe care acestea le transmit. El ne-a împărtăşit tips&tricks pentru imagini care să impresioneze privitorul şi ne-a îndrumat cu sfaturi practice în timpul plimbării foto. Continue reading →