Deschis Gastrobar, libertate şi atmosferă magică la înălţime

S-a întâmplat acum vreo 2-3 luni.

Cu ochii în feed-ul de Facebook, mi-au sărit în ochi o imagine şi un anunţ: se deschidea un nou local în Bucureşti, situat undeva la înălţime. Mi s-au activat imediat antenele şi am vrut să aflu mai multe, pentru că părea promiţător, mai ales că numele era şi unui simpatic: Deschis Gastrobar. Am descoperit la un moment dat şi ceve poze, iar atunci m-au lovit amintirile: atmosfera m-a purtat imediat cu gândul la Motoare, spaţiul de pe acoperişul Teatrului Naţional unde am trăit super-momente în facultate, loc care acum nu mai există.

Acelaşi aer boem de libertate şi lipsă de griji l-am respirat şi acum, când am reuşit în sfârşit să ajung la Deschis Gastrobar, după săptămâni de amânare. Numele i se potriveşte perfect, căci este vorba de o terasă în aer liber, cu cerul drept tavan, pe acoperişul unei vechi fabrici de pe malul Dâmboviţei, undeva între Timpuri Noi şi Mihai Bravu. După ce intri pe o uşă cam suspectă şi urci câteva etaje, treci printr-o sală aproape goală, de unde o scară în spirală te scoate la aer – un fel de poartă spre lumea magică a relaxării.

Acolo sus, într-o mediu prietenos şi confortabil, Deschis găzduieşte proiecţii de film, ateliere, dezbateri şi susţine ideile creative, din dorinţa de a încuraja dezvoltarea comunitară. Un spaţiu hipster-ish, amenajat destul de simplu, cu mobilier din lemn şi structuri aerisite, albe, ca aripile unei păsări gata să-şi ia zborul. Deşi am venit cu aşteptări foarte mari, de data asta n-am fost dezamăgită, ba chiar dimpotrivă.

Pe la 6 seara, când am ajuns eu, nu era prea mare agitaţie, doar soarele plimbându-se nestingherit printre mese şi scaune. Am luat loc pe canapea şi mi-am rotit privirea în jur, spre splai şi spre clădirile ce se arătau dezordonat în depărtare. La o aruncătură de băţ se află şi punctul de observare asupra Deltei Bucureştiului, iar cu ocazia asta mi-am amintit de frumoasa panoramă admirată atunci.

Meniul este foarte mic, însă are ceva bunătăţi speciale. Eu m-am simţit curajoasă să încerc ceva nou, aşa că am luat o limonadă cu pepene roşu (12 lei), care s-a dovedit a fi genială. Salata cu pui, roşii, avocado, bulgur şi pătrunjel (22 lei) mi-a mers nu doar la stomac, ci şi la suflet, iar celelalte feluri de mâncare luate de colegele mele au fost la fel de apreciate: quesadilla cu pui, bruschette şi paste cu pesto.

Cei cărora le e dor de mare se pot plimba prin nisipul din faţa peretelui de proiecţii, cu gândul la plajă. Prin nisip am văzut şi câteva jucărioare vesele de plastic, semn că şi copiii (sau cei cu suflet de copil) sunt bineveniţi.

Când s-a mai lăsat întunericul, a început să se adune şi lumea, mai ales că urma o proiecţie de film. Aşezaţi comod, pe pături colorate, cu bere şi papa bun alături, oamenii se pregăteau de o seară pe cinste. Noi ne-am îndreptat uşor spre ieşire, deja cu gândul la următoarea întâlnire.