Mi-ar plăcea ca el să fie mai atent, Oare de ce nu înţelege ce vreau?, Chiar nu ştie că mă deranjează gestul ei?, Nu-şi dă seama că mă enervează atitudinea asta? – fraze gândite şi nerostite, îndreptate împotriva unor oameni care poate nici nu bănuiesc ce simţim…
De atâtea ori ezităm să ne exprimăm sentimentele, încât ne pierdem exerciţiul comunicării şi uităm că cei de lângă noi nu ne pot ghici gândurile şi nu au cum să ştie pur şi simplu ce ne dorim într-un anume moment. Limbajul nonverbal nu e relevant întotdeauna, expresiile faciale şi gesturile pot da greş sau pot fi înţelese în fel şi chip. La fel şi tăcerea – poate fi interpretabilă, iar unora le scapă semnificaţiile ascunse ale unui oftat sau ale unei ridicări enervate din sprâncene.
Atunci ce mai rămâne de făcut?
E simplu: spune ce vrei.
O vorbă care îmi place spune că „Multe probleme ar dispărea dacă am vorbi unii cu alţii şi nu unii despre alţii”.
Dacă îţi doreşti să fii tratat corect, înainte să te superi că nu eşti înţeles, spune clar care-ţi sunt aşteptările. Vorbeşte despre dorinţele tale şi nu te sfii să-ţi exprimi calm părerea. Gâdeşte la ce ai de spus, apoi zi cu voce tare. Clarifică neînţelegerile cu cei din jur, chiar şi atunci când poate ar fi mai comod să presupui că au priceput care îţi sunt intenţiile.
O atitudine des întâlnită este aceea de a afişa pur şi simplu un chip supărat atunci când ceilalţi nu se conformă dorinţelor proprii nerostite, în speranţa că pedepsindu-i cu o mutră acră vom obţine atenţia lor. Lucru care de obicei nu se întâmplă, ba dimpotrivă: şi oamenii de lângă noi devin îmbufnaţi, pentru că nu înţeleg de ce suntem supăraţi şi nu vrem să vorbim, şi aşa ajungem într-un trist cerc vicios.
Am observat că mulţi obişnuiesc să se ascundă după deviza „ne cunoaştem de atâta timp, trebuie să ştie ce-mi place, ce vreau”. Oricât de bine te cunoaşte cineva, nu are cum să-ţi ştie toate gândurile şi dorinţele în orice moment. Nu e realist să ai pretenţia ca ceilalţi să-ţi înţeleagă nemulţumirile ori doleanţele, dacă tu te fereşti să le exprimi.
Sigur, prin faptul că spunem ce avem pe suflet nu înseamnă că vom primi automat ce ne dorim sau că vom fi trataţi cum vrem, dar şansele ca celălalt să ne înţeleagă cresc considerabil. Ştim măcar că am făcut ceea ce ţinea de noi şi ne-am exprimat poziţia proprie.
Aşa că trage aer în piept şi spune ce vrei.
Consider rândurile tale şi ca o pledoarie contra bârfitului, o ocupaţie foarte populară nouă. Dacă am comunica direct şi sincer, nu ar mai fi atâtea presupuneri pe care le fac “babele” pe la “şezătorile” de la diferite posturi TV.
Da, vorbind direct am elimina presupunerile şi bârfa, iar viaţa noastră ar deveni mult mai uşoară 🙂
Un articol interesant. Felicitari ! intradevar am putea fi mai relaxati si am socializa mai usor daca am comunica mai mult. dupa parerea mea cel mai important lucru in orice fel de relatie este comunicare, pentru ca fiecare persoana este unica si nu poate gandi identic ca o alta persoana…
Asta-mi aduce aminte de vremurile in care si eu asteptam sa-si dea altii seama de ceea ce gandesc. Intre timp am inceput sa spun din lucrurile care-mi plac si care ma deranjeaza, deopotriva.
Chiar dacă nu e foarte confortabil întotdeauna, eu cred că e cel mai bine aşa.