De multe ori când avem o problemă începem să ne lamentăm în faţa celorlalţi. Nu mă refer aici la situaţiile când avem nevoie de un sfat sau vrem să împărtăşim ceva cuiva apropiat. Toţi avem momente în care suntem nemulţumiţi de ceva, însă unele persoane văd întotdeauna strict doar partea rea a absolut oricărui lucru şi se plâng de la cele mai insignifiante probleme până la cele mai serioase.

Prima impresie este că atunci când vorbim despre ceva care ne frământă ne simţim mai bine. În “Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus” se spune că femeile vor doar să se plângă când au o problemă, în timp ce bărbaţii sunt orientaţi spre găsirea de soluţii. O să par misogină, dar a te plânge chiar nu face bine. Dimpotrivă.

Cu cât vorbim mai mult despre ceva negativ, cu atât ne va afecta mai tare. Cu cât ne repetăm că ne simţim mai prost cu atât ne vom accentua starea de rău. Ne auto-convingem că situaţia este foarte gravă, chiar dacă de multe ori problema e mai simplă decât pare. Dacă vrem totuşi să împărtăşim cuiva neliniştile noastre, sau o experienţă neplăcută prin care am trecut, să încercăm să o facem cât mai obiectiv posibil, fără a ne lamenta. Când situaţia o permite, chiar să ne încurajăm. 

Lamentările repetate pot deveni fără să ne dăm seama deprinderi verbale inconştiente. Scad nivelul energiei pozitive şi sunt nocive atât pentru persoana în cauză, cât şi pentru cei din jur.

Când eşti într-o situaţie care te face să te lamentezi şi observi că te îndrepţi spre această direcţie, opreşte-te şi întreabă-te: Pot face ceva pentru a schimba această situaţie?

• Dacă da, atunci ce mai aştepţi? Acţionează!
• Dacă nu, atunci de ce să te plângi? Oricum nu ai nimic de câştigat din asta. Doar îţi vei accentua starea negativă