Sorrento şi coasta amalfitană – impresii şi amintiri (I)

Weekend-ul trecut am avut parte de o mică vacanţă pe coasta amalfitană, care s-a dovedit a fi tare plăcută şi relaxantă, chiar dacă a fost… udă. A plouat aproape tot timpul, sub forme diferite, de la stropi mărunţi până la rafale puternice, dar a existat şi o parte bună: n-a bătut vântul :D. Ploaia nu ne-a împiedicat să ne plimbăm prin Sorrento şi prin împrejurimi (chiar dacă la adăpostul umbrelelor), să admirăm peisajele şi să gustăm din bunătăţile locului.

Vacanţa a început cu o mică aventură: din Napoli am luat trenul greşit şi în loc de Sorrento am nimerit în Sarno, un sătuc liniştit, capăt de linie al Circumvesuvianei. Conductorul a fost amabil, ne-a îndrumat în direcţia corectă şi din fericire n-a trebuit să plătim din nou biletul. Într-un final, după ce am schimbat trenul de două ori şi am tremurat prin gări, am ajuns la destinaţia noastră, Sorrento, un mic orăşel cochet care musteşte de turişti, cu multe magazine de lux, dar şi străzi liniştite şi pitoreşti.

sorrento - vedere spre mare

straduta in Sorrento

strada in sorrento

Marea poate fi admirată în toată splendoarea ei, din mici parcuri aflate la înălţime, sau se poate coborî până jos, pe ţărm.

vezuviu

sorrento

Traficul este lejer, şoferii calmi, iar claxoanele se aud foarte rar.

sorrento 2

Portocalele şi lămâile se întâlnesc la tot pasul, atât în copaci cât şi în magazine, iar dughenele cu suverniruri sunt pline de limoncello (o băutură specifică locului), de săpunuri sub formă de lămâi, de condimente pentru paste şi alte mâncăruri. Am mâncat şi un gelato cu limoncello, însă nu pot să zic că m-a dat pe spate – îngheţată şi atât. În schimb, mi-am cumpărat pentru acasă o pungă de paste cu lămâie, sortiment pe care nu l-am mai văzut nicăieri.

lamai uriase

A doua zi, drumul din Sorrento spre Amalfi a fost unul cu peripeţii. Dincolo de faptul că ploua cu găleata, autobuzul în care ne aflam a fost blocat vreo trei sferturi de oră din cauza drumului închis pentru o cursă de biciclete. Într-un final, şoseaua s-a deschis şi am pornit în viteză pe coasta amalfitană.

coasta amalfi

Şoseaua şerpuieşte curajoasă pe marginea prăpăstiilor, iar dacă te uiţi în jos, mai întâi te sperii de înălţime şi abia apoi eşti impresionat de peisaj. În unele locuri drumul devine foarte îngust şi e incredibil cum autobuzul reuşeşte să se strecoare de fiecare dată, mai ales că se întâmplă ca şi din partea opusă să vină maşini. Serpentinele sunt ameţitoare, iar la unele curbe senzaţia că urmează să te prăbuşeşti în mare e extrem de vie.

Pământul este fructificat la maxim, chiar şi pe versanţi fiind plantaţi pomi, în special lămâi. În plus, arborii au meritul de a preveni alunecările de teren.

coasta amalfitana

Satele sunt aşezate pe coastă, sub formă de stup, iar casele au acoperişuri în formă de cupolă turtită. Ansamblul arată foarte pitoresc, însă de aproape se vede că majoritatea clădirilor ar avea nevoie de o mică renovare. Am rămas cu impresia asta poate şi pentru că le-am comparat cu satele de pe malul lacului Como, care sunt mai dichisite, mai noi.

scari

Având în vedere că localităţile se află pe pante abrupte, majoritatea străzilor sunt foarte înguste, sub formă de tuneluri şi labirinturi de scări. Aşezările au sute de trepte, unele dispuse în spirală, la capătul cărora poţi avea surpriza de a te trezi faţă în faţa cu uşa unei locuinţe private.

—-

Va urma 🙂

—-

Update: Sorrento şi coasta amalfitană – impresii şi amintiri (II)

16 thoughts on “Sorrento şi coasta amalfitană – impresii şi amintiri (I)

    1. Andra :)

      Am zis ca nu lasam ploaia sa ne strice vacanta, chiar daca au foat momente cand inotam in adidasi 😀 Bine ca nu am racit
      Multumesc!

      Reply
  1. MicileVacante

    Uau, ce surpriza :)) ma bucur ca ai fost acolo! pacat ca v-a plouat, eh, asta e. Ai vazut ce plin de emotii e drumul cu autobuzul? imagineaza-ti ca eu am stat pe locul cel mai din fata, la geam si in curbele la stanga eram deasupra prapastiei, de vreo 2-3 ori mi s-au umezit palmele. Eu chiar nu pot pricepe cum de nu-s accidente pe acolo, la cate autobuze trec tot timpul.

    Limoncello nu-mi place, mi-am luat si eu sa fie, de curiozitate. E prea dulce, e lichior, asta e. Dar inghetata buna am mancat in Amalfi, nu de lamaie insa. Paste erau cu tot felul, dar ocupa spatiu in geamantan, nu mi-am permis sa iau.

    De abia astept sa citesc continuarea 🙂

    Reply
    1. Andra :)

      Ooo, da, si eu m-am intrebat asta! Am stat tot in fata 😀 Banuiesc ca soferii de autobuz sunt obisnuiti cu drumul, doar il parcurg de atatea ori, iar ceilalti sunt mai atenti datorita serpentinelor, ca trebuie sa limiteze viteza. A, la un moment dat ne-a depasit o ambulanta, cei din autorbuz comentau ca nu prea e de bun augur… :)))

      Am gustat limoncello intr-un magazin, dar nu m-a impresionat, daca e vorba de lamai prefer o limonada cu menta 😀

      Vine acus si continuarea!

      Reply
  2. slowaholic

    Bravo! Sa-ti fie de bine! 🙂 A fost linistit. Mai bine acum decat vara, cand e un haos total. Apropos de soferi: cei care conduc masinile mai sunt cum mai sunt, dar cei calare pe scutere si motociclete sunt un cosmar. Sunt multi, neatenti si extrem de imprevizibili. Noi am mers la Sorento cu masina si drumul ala serpuit, ultra aglomerat si plin de motociclisti haotici a fost un chin cumplit. Am mai prins acolo si finala Campionatului Mondial de fotbal cand a iesit campioana Italia. Iti cam inchipui nebunie: toti cu mic cu mare au navalit pe strazi, in piete, parcuri. Sunau din goarne, tipau, cantau, dansau… de la tzanci vopsiti pe fata cu steagul ros-alb-verde, la mama mare care avea cam o suta de primaveri si care batea cu polonicu’-n cratita. Jur, nu exagerez. Realitatea depasea cu mult spusele mele. :)))

    Reply
    1. Andra :)

      Erau ceva turisti (mai ales englezi), dar da, nu se compara cu aglomeratia din varf de sezon, de-asta am si ales perioada asta.
      Ah, ce atmosfera autentica ai prins, italieni petrecand dupa un meci de fotbal 🙂 E o experienta interesanta, macar pentru cateva ore sa-i vezi cum se manifesta. Bine, daca vrei doar sa te odihnesti si sa te plimbi, banuiesc ca e mai greu intr-o astfel de situatie 😀

      Reply
  3. Silving

    Pitoresc loc.Desi cladirile astea vechi din pietre,intunecoase si racoroase unde dai nas in nas cu vecinul,nu ma atrag deloc,nu-mi imaginez cum pot sta oamenii in ele,clar ca stau ca n-au incotro.
    Insa citindu-te,deja am simtit rau in stomac- rau de masina :D. As fi murit de rau cred,pe serpentine si ce mai zici pe acolo, la cat is eu de sensibila (din pacate,ca tare mi-as dori sa fiu si eu om normal in privinta asta ).

    Reply
    1. Andra :)

      Faptul ca dau nas in nas cu vecinul nu m-ar deranja, dar oricum nu cred ca mi-ar placea sa locuiesc aici, cum ziceam, casele ar avea nevoie de o mica reconditionare. Plus ca sunt niste asezari destul de micute, iar eu prefer agitatia oraselor mai marisoare…

      Serpentinele chiar ca pun stomacul la incercare, plus ca se afla si la inaltime, deci senzatia e dubla 😀

      Reply
  4. Pingback: Sorrento şi coasta amalfitană – impresii şi amintiri (II) « Zâmbet şi sănătate

  5. Adriana Parvu

    Si cum ai ajuns acolo? Cu avionul pana in Napoli si apoi cu trenul? Intreb pentru ca as vrea sa vizitez, dar tot asa, in afara sezonului turistic 🙂

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.