Author Archives: Andra :)

Alergarea – iubire de-o vară sau relaţie de durată?

Dacă vara şi, în general, când vremea este bună, parcurile gem de alergători, iarna situaţia se schimbă. Se pare că numărul alergătorilor scade proporţional cu cel al gradelor din termometru, astfel că în anotimpul rece aleile se golesc văzând cu ochii. Până acum vreo 2 ani, făceam şi eu parte din alergătorii “de sezon”, adică cei plini de entuziasm vara şi total demotivaţi iarna. Anotimpul alb însemna o pauză mare, după care îmi reveneam destul de greu în formă.

Alergarea iarna

Când am decis să-mi schimb obiceiul ăsta şi să continui să aleg iarna, am pus pe hârtie două variante:

  • abonament la o sală, unde să alerg pe bandă
  • investiţie în câteva haine de alergat iarna

Am ales a doua opţiune şi tare mă bucur, pentru că, într-adevăr, “nu există vreme rea, ci doar haine nepotrivite”. Iar lucrul ăsta e valabil inclusiv în cazul alergării.

Acum, la întrebarea “De ce să continui să alergi iarna?” răspunsul meu este… Continue reading

Din nou la Therapy Cafe: lumină şi mâncare bună

Later edit: Cafeneaua s-a închis.


După o primă vizită la cafeneaua Therapy, într-o seară ploioasă de noiembrie, am revenit în minunatul colţişor verde, de data asta în miez de zi (am profitat de beneficiile freelancing-ului :D). M-am bucurat să constat că spaţiul este şi mai luminos decât mi-l aminteam eu, probabil şi datorită luminii naturale, care acum se revărsa din belşug prin ferestre, mângâind pereţii cu delicateţe.

cafenea-therapy detaliu-cafenea-therapy

Şi de data asta am început vizita cu un tur al cafenelei, curioasă şi entuziasmată să redescopăr micile detalii delicioase şi verdeaţa care o îmbracă atât de plăcut. Am găsit aceeaşi atmosferă destinsă, în care simţi că te afunzi ca într-o pernă moale, cu miros familiar şi confortabil (că tot am adus vorba, la Therapy îmi plac tare mult pernuţele pestriţe, „împrăştiate” pe canapelele din lemn). Nu era multă lume, iar în fundal se auzea o muzică discretă ce îmbia la relaxare, aşa că am putut să surprind în voie felurite cadre. Continue reading

Must see: Domeniul Manasia şi un conac de poveste

Ce faci când cheful de vacanţă te trage de mânecă, dar mai e ceva timp până să pleci în concediu? Simplu, plănuieşti o escapadă prin apropiere de casă, care să-ţi potolească temporar dorul de umblat hai-hui. Asta am făcut eu zilele trecute, după ce am descoperit întâmplător pe Facebook un colţ de vis, la doar 50 km de Bucureşti. Este vorba despre Conacul Manasia, situat în localitatea cu acelaşi nume din judeţul Ialomiţa, aproape de Urziceni.

conacul-manasia-urziceni-ialomita

Fotografiile de pe site erau ireal de frumoase, aşa că am profitat de vremea bună şi am pus la cale o plimbare la conac. Am telefonat pentru mai multe detalii şi m-am bucurat să aflu că domeniul se poate vizita în timpul săptămânii; fără să mai stau pe gânduri, am făcut rezervare pentru un tur ghidat. Am ajuns la Manasia pe după-amiază, un pic adormită de căldura nefirească pentru jumătatea lui ianuarie.

Continue reading

Raw vegan goodies la Restaurantul Barca

Am deschis un document Word în ideea de a scrie un articol pentru o colaborare, dar mi-am dat seama repede că nu am chef de subiectul respectiv, aşa că am zis să vă povestesc despre un restaurant drăguţ unde am fost de curând: Barca – Prietenii şi hrana vie.

După nume, v-aţi prins probabil care e specificul locului. La Barca se servesc în special preparate raw vegan (crude) extrem de delicioase, cu ingrediente sănătoase şi în combinaţii inedite. În meniu există şi destul de multe mâncăruri preparate termic, însă fără lapte, ouă, carne. Totuşi, eu zic că şi carnivorii vor găsi ceva delicios pe placul lor, dacă scapă de prejudecata că “orice masă trebuie să conţină carne”.

supe-restaurant-barca-bucuresti

“Brânza” şi “smântâna” sunt făcute din caju sau seminţe de floarea soarelui, iar “laptele” din migdale. Cu toate astea, din meniu nu lipsesc… friptura cu cartofi prăjiţi, drobul sau ciorba de burtă. Între ghilimele, desigur. Vă las pe voi să descoperiţi surpriza. Continue reading

Milky Oolong – confort şi delicateţe într-o cană cu ceai

Pentru mine, Milky Oolong a fost una dintre cele mai surprinzătoare descoperiri în materie de ceaiuri, iar dac-ar fi să fac un clasament al ceaiurilor mele preferate, cu siguranţă că s-ar găsi undeva în top 3. Îmi place gustul său delicat, uşor dulceag, cu o tentă de lapte, care aduce a confort şi relaxare. Pe mine, acest ceai mă îndeamnă la visat cu ochii deschişi şi la făcut planuri, mai ales că în faţă se întinde un an nou, gata să fie colorat cu amintiri speciale.

ceai-milky-oolong-d-oro-tea

Am primit în dar un Milky Oolong chiar înainte de Crăciun şi m-am gândit să vă povestesc şi vouă despre el, poate vă fac poftă să-l încercaţi (dacă n-aţi făcut-o deja).

În cazul în care aţi ridicat din sprâncene la citirea denumirii, hai să facem un pic de lumină. Continue reading

30 de lecţii pe care le-am învăţat până la 30 de ani

*Ceea ce urmează sunt principii personale, nu adevăruri universal valabile.

1. Nu te stresa pentru lucrurile pe care nu le poţi controla. Pentru că da, nu ai cum să controlezi totul, oricât de tare ţi-ai dori. Concentrează-te pe ceea ce stă în puterea ta să schimbi.

2. Lucrurile bune trec. Pentru a face loc altora şi mai bune.

3. Singura competiţie e cu mine însămi, nu cu ceilalţi, pentru că fiecare dintre noi avem propria poveste.

flori rosii como

4. Situaţiile nu se schimbă dacă te plângi. Se schimbă dacă acţionezi.

5. Savurează viaţa, nu o trăi pe fast-forward. Condimenteaz-o şi bucură-te de gustul ei.

6. Fii bun cu ceilalţi. Şi cu tine. Mai ales cu tine. Continue reading

Retrospectiva 2015: alergări, escapade şi locuri dragi

Citesc pe alte bloguri retrospective ale anului care se încheie, aşa că am zis să răsfoiesc şi eu un pic albumul virtual cu amintiri (adică blogul meu) şi să trec în revistă câteva din locurile şi experienţele faine din 2015.

ceai-strudel-cu-nuci-dorotea

În cinstea lui 2015, zic să bem un ceai, să ronţăim nişte biscuiţi delicioşi şi să fim recunoscători pentru lecţiile învăţate şi momentele dragi 🙂 La mine sună aşa:

Continue reading

Cum ne planificăm activităţile? Metoda mea de organizare

S-au făcut deja 2 ani de când folosesc agende pentru a mă organiza mai bine. Pe lângă mini-agenda din geantă, în care îmi notez adrese, evenimente, locuri etc., mai am una acasă, la îndemână, tronând pe birou. Aici îmi adun întâlnirile, task-urile mai importante şi lucrurile pe care îmi propun să le fac în timpul liber.

Lucrând (în cea mai mare parte a timpului) de acasă, ca freelancer, organizarea e un must have pentru mine, altfel n-am nicio şansă să ţin în frâu colaborările şi proiectele în care sunt implicată. În plus, nu văd de ce să-mi încarc memoria cu tot felul de date pe care risc să le încurc sau să le uit, când le pot nota pur şi simplu.

planificarea-activitatilor

2014 a fost primul an în care am folosit o agendă de organizare pe zile. Nimic spectaculos, totul a pornit întâmplător, de la faptul că am găsit una prin casă şi mi-am zis s-o valorific. După cum se vede, e foarte simplă şi fără pretenţii, dar mi-a fost extrem de utilă. În plus, tot aici mi-am contorizat şi kilometri alergaţi (nu sunt fan Excel-uri şi încă nu m-a cuprins febra aplicaţiilor mobile), obicei pe care l-am continuat şi în 2015, când am adăugat timpii aproximativi. Continue reading

Acasă de Crăciun şi alte motive de recunoştinţă

Acasă la ai mei e cel mai bun restaurant. Chiar şi când furculiţa stă în partea dreaptă a farfuriei 😛

pranz-de-craciun

Şi Crăciunul ăsta a fost unul liniştit, ticsit cu somn, citit şi mâncare delicioasă la Tulcea. Acum sunt în starea în care încerc să-mi regăsesc cuvintele şi să reintru în ritm, aşa că n-o să povestesc prea mult şi doar o să vă fac poftă cu nişte fotografii.

Brăduţ la ghiveci, împodobit cu globuleţe simple şi vesele. (Mulţumesc, Raluca!) Pernuţa pufoasă mi-a adus-o Moşul şi am luat-o cu mine la “acasa” de la Bucureşti. Continue reading