Inspirată de un articol fain şi impulsionată de dorul de ducă, m-am gândit să povestesc despre cele mai bune mâncăruri pe care le-am savurat în vacanţele mele.

Pentru mine, partea gastronomică e o călătorie în sine, căreia îi acord o mare importanţă când sunt plecată hai-hui. Sigur că îmi doresc să vizitez o grămadă de locuri şi să văd cât se poate de mult dintr-un oraş, dar asta nu înseamnă că sunt dispusă să sacrific mesele pentru câteva ore în plus. Mai ales prânzul mi se pare o masă de bază, aşa că încerc să mă opresc pentru o oră-două la un restaurant drăguţ. De cele mai mult ori însă, cina este momentul perfect pentru relaxare după hoinăreala de peste zi, când sunt mai dornică să trag de timp.

Cele mai bune mic-dejunuri au fost cele de la Hotelul AcquaVatos, din Santorini, Grecia, cu bunătăţi variate, fructe şi deserturi delicioase. La amintirea culinară plăcută a contribuit şi atmosfera, terasa însorită a hotelului fiind perfectă pentru un început de zi în forţă. Tot datorită locului unde serveam micul-dejun îmi amintesc cu drag şi de dimineţile din Provence, în compania unor mâţe năstruşnice şi pofticioase. Untul întins pe pâinea cu smochine a fost un laitmotiv al acelei vacanţe.

Prânzurile în călătorii sunt uneori întârziate, din cauza entuziasmului de a vedea cât mai multe, dar şi a nehotărârii: “Stăm aici? Hai totuşi să mai căutăm…Poate găsim ceva mai fain”. Şi ajungem să mergem şi să tot mergem, până când foamea-şi spune răspicat cuvântul şi ne oprim într-un final după lungi parlamentări. Continue reading →