Suvenirurile din vacanţe – originalitate, tradiţie sau kitsch?

De fiecare dată când merg într-o vacanţă îmi doresc să iau cu mine măcar o bucăţică din locul respectiv şi încerc să cumpăr suveniruri caracterstice regiunii. Însă mai de fiecare dată îmi dau seama că produse foarte asemănătoare aş putea găsi şi în Bucureşti, aşa că de ce să le car tocmai de-acolo? Mai ales că în multe cazuri acasă obiectele respective sunt mai ieftine sau măcar la acelaşi preţ, iar diferenţele de calitate sunt neglijabile, din experienţa mea de până acum. Ierburi din Provence şi vinuri cu dichis se găsesc cam în orice supermarket, de paste italiene nu mai zic…

În lumea noastră atât de interconectată, cât de specifice/unicate mai sunt suvenirurile vândute ca produse tradiţionale?

suveniruri-grecesti-santorini

Nu ştiu cum o fi prin ţările din Asia sau America Latină, însă în Europa mi-e greu să-mi imaginez că aş putea găsi ceva foarte original şi la un preţ cât de cât decent să iau ca amintire. De exemplu, într-una din vacanţele în Grecia de acum câţiva ani, m-am lăsat ispitită de un săpun găsit într-un bazar, încântată fiind că nu e o marcă întâlnită în alte buticuri din zonă. În Bucureşti, surpriză! Ce credeţi că am zărit în vitrina unui magazin central? Ei bine, da, exact acelaşi produs. Şi, evident, la un preţ mai mic decât cel din Grecia.

Cred că mulţi dintre noi, dacă ne-am uita mai bine la suvenirurile cumpărate, s-ar putea să constatăm cu uimire că am vizitat China în nenumărate rânduri, deşi nu ne-am petrecut nicio vacanţă pe-acolo.

Cum recunoşti o destinaţie turistică celebră? Simplu, după înghesuiala de magazine cu suveniruri kitsch pe metru pătrat. Centrul acestor oraşe este burduşit cu tarabe sau prăvălii înghesuite, unde strălucesc de mama focului mii de obiecte micuţe şi colorate care îţi iau ochii. Toate buticurile au fix aceeaşi marfă: obiecte “tradiţionale”, în realitate produse în serie, probabil de persoane care habar n-au cum arată Parisul ori Roma, deşi au asamblat mii de turnuleţe Eiffel sau Colosseum-uri. Când mă aflu în astfel de locuri, simt o tentaţie incredibilă de a mă plimba prin magazine şi a inspecta cu atenţie, doar-doar oi găsi altceva decât produsele în serie. Însă nu prea am succes…

marele-bazar-suveniruri

În ultimul timp am renunţat să mai caut suveniruri specifice şi mă mulţumesc cu chestii obişnuite, ne-tradiţionale, gen ceai sau ciocolată, pe care măcar ştiu că le voi savura cu plăcere. Prefer să nu cumpăr statuete, măşti sau alte briz-brizuri, pentru ca mi se par pur şi simplu bani aruncaţi pe fereastră. Viitorul acestor obiecte este previzibil: mă vor incomoda şi se va pune praful pe ele. Aşa că încerc să investesc banii la faţa locului, în excursii şi experienţe pe care nu le pot trăi decât acolo, în vacanţa respectivă. Iar dacă văd ceva ce-mi place, nu e musai să fie tradiţional.

Din Varşovia mi-am luat cele mai frumoase suveniruri: un breloc de chei de la Centrul Ştiinţific Copernic şi două suporturi colorate de pahare de la comunistul Palat al Culturii. Cerceii-elefănţei sunt din Istanbul, iar brelocul-ciocolată pentru mobil – din Praga 🙂 În rest, păstrez câteva bilete, pliante sau vreo hartă, chestii care nu doar că ocupă puţin loc, dar sunt şi gratis.

suveniruri din vacante

Voi ce preferaţi să cumpăraţi din locurile vizitate?

15 thoughts on “Suvenirurile din vacanţe – originalitate, tradiţie sau kitsch?

  1. Iuliana

    Am si eu un draft pregatit exact pe aceeasi tema.
    Pana de curand imi aduceam cate o cana din fiecare loc pe care il vizitam. Bineinteles ca majoritatea sunt made in China, ca nu apuc sa le folosesc si depozitarea lor a inceput sa fie o problema. Acum imi aduc cate o chestiuta mica de pus in brad. Un glob, un ingeras, o figurina specifica locului, ceva de genul asta. Vreau ca la finalul anului, bradul de Craciun sa fie ca o harta a locurilor in care am ajuns 🙂

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Ce idee super!!! Să strângi la un loc toate amintirile frumoase din vacanţe, ca să tragi linie la final de an 🙂 Chiar sunt curioasă să văd cum va arăta brăduţul tău! Şi bineînţeles, aştept să citesc şi articolul 🙂

      Reply
  2. Raluca

    Ah, si pe mine ma enerveaza toate magazinele si buticurile cu suveniruri. In Paris am crezut ca o iau razna de la atatea magazine.. si nu pot spune ca aveau ceva special, ci aceiasi magneti de frigider, cani si alte minuni. In Praga am dat peste acelasi lucru, de-am zis ca n-am sa mai trec pe langa astfel de locuri, ca-mi provoaca dureri de cap. 😀
    Totusi, nu ma intorc cu mana goala acasa caci, ca si tine, caut sa vin cu cel putin un ceai, un semn de carte sau chiar o carte. 😛 Ah, si carti postale. Multe carti postale. Chit ca n-am reusit sa le trimit niciodata pe toate (am o cutie plina doar cu vederi din calatorii :)) ), imi place sa le am, sa le vad, caci cine stie, poate o sa am odata un loc al meu unde o sa le pot pune la vederea clientilor. 😛

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Cărţi poştale cumpăr şi eu, dar le trimit pe toate, cele pe care le “expun” prin casă sunt primite 😉
      Chiar sunt curioasă cum rezistă magazinele ălea, că nu-mi imaginez să aibă cine ştie ce vânzare, având în vedere câte sunt…

      Reply
  3. Alina-viatainroma.ro

    Mie imi plac la nebunie magazinele cu suveniruri si sa fiu sincera, nu pun mare cont pe locul de fabricatie, pe mine ma intereseaza sa reprezinte o particica a zonei/localitatii respective intr-un mod cat mai natural. Brelocurile sunt suvenirurile mele preferate, urmate de cartile postale pe care le cumpar fara gand de expediere. 🙂

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Până la urmă, contează ca suvenirurile să-ţi placă şi să-ţi amintească de vacanţă, indiferent de origine şi de ceea ce reprezintă 🙂 Problema cu buticurile astea turistice e ca se potrivesc ca nuca-n perete cu atmosfera din orasele respective, nu am vazut in vreun loc să fie adaptate la specificul local, parca toate sunt trase la indigo 😀
      Şi eu cumpăr destul de multe cărţi poştale, dar doar pentru a le trimite prietenilor.

      Reply
  4. denisa

    Si eu am foarte multe suveniruri din vacantele mele europene, cani, lingurite, magneti, condimente, ceai (istanbul), carti, pietre, globuri de sticla cu ingerasi (Viena), borcanele cu miere&nuci &alune (bulgari), o sticluta mica de vin de Chianti sau parizian (Champagne), brelocuri (Cracovia, Londra), parfumuri, cosmetice-gel dus, sampon, tricouri (mai rar ca nu ma potrivesc la marimile lor S) si mai nou Oua Faberge (Viena si Paris). Imi aleg un suvenir special, neintalnit in alta parte si recunosc ca ocupa un raft dar imi aminteste de locurile deosebite prin care mi-au alergat piciorusele.

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Deci ţi-ai făcut un mini-muzeu cu amintiri de vacanţă, cum s-ar zice 🙂 Am şi eu o cutie unde am strâns din fiecare vacanţă diferite hărţi, bilete şi broşuri, dar încerc să păstrez doar chestiile interesante. Ce-i drept, e tare plăcut să le răsfoiesc când mi-e dor de umblat hai-hui 🙂

      Reply
  5. denisa

    Nu amintesc aici de pliante, harti, bilete, bonuri, reviste aduse acasa din vacante. Am o gentuta cu cartile europene si alta cu pliante si harti care le pot folosi la a doua excursie cum mi s-a intamplat la Paris, Istanbul, Viena.

    Reply
  6. laura

    Cele mai bune si autentice suveniruri sunt pozele facute cu telefonul ori aparatul foto.Ele nu mai sunt trase la indigo si pastreaza exact ‘sufletul’ locului.

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Dap, pozele mi se par şi mie o idee bună, mai ales că nici nu ocupă loc fizic, de când digitalul e la putere 🙂

      Reply
  7. Poveştile Mele

    Asta cu „made in China” e discutabila. Firmele profita de oamenii saraci de acolo si din imprejurimi si asa au forta de munca ieftina… scot produse pe banda rulanta si de slaba calitate.
    Într-adevar, suvenirurile… culturale (din locurile culturale) sunt cele mai… practice.

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Da, tocmai, ies produse de calitate slabă realizate în serie, de către oameni plătiţi foarte prost. Şi nu văd de ce am încuraja asta 😀

      Reply
  8. Ioana Matei

    Cand am fost in Grecia, dintre toate suvenirurile cumparate (si au fost ceva), cel mai mult m-am bucurat de borcanul cu miere de pin…si acum regret ca nu am luat o galeata intreaga! Dar nu-i nimic, e un motiv in plus sa mai ajung cel putin inca o data acolo. 😀

    Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *