Mă uitam zilele astea pe fotografiile făcute în diverse vacanţe, bineînţeles nu fără o fărâmă de nostalgie. E incredibil cum nişte simple imagini pot să trezească amintiri pe care le credeam uitate, cum pot să scoată din adâncul trecutului nişte senzaţii amorţite şi să le redea viaţă, ca şi cum călătoria nu s-ar fi întâmplat acum câteva luni sau ani, ci sunt o parte palpabilă a prezentului.
Poate de-asta îmi place să fac multe poze în vacanţe, pentru că ele nu doar păstrează aroma vizuală a unor locuri pe care le-am îndrăgit, ci o fac să redevină proaspătă, ca mirosul plăcut al unei prăjituri scoase de curând din cuptor care ne aminteşte de copilărie.
Desigur, poze ca cele făcute de noi putem găsi cu sutele sau miile pe net, însă ale noastre, chiar dacă mai stângaci făcute, ne aparţin, sunt rodul direct al ceea ce am trăit noi, a ceea ce am văzut prin ochii proprii şi de accea sunt de nepreţuit. Unele sunt fotografii banale, tremurate, prost focalizate sau încadrate ciudat care surprind un peisaj deosebit alături de mâna unui trecător grăbit, de capota unei maşini trecând în fugă sau de feţele celor care se întâmplă să fie acolo la momentul respectiv. Cu toate astea, ţinem la ele şi ne este greu să le ştergem pentru că ne e teamă că astfel am şterge şi din memorie ziua, locul şi clipa în care le-am cunoscut.
Ne place să facem fotografii pentru că aşa sperăm că vom putea să retrăim momentele de vacanţă, să păstrăm vii clipele de fericire, de relaxare şi să căpătăm curaj pentru momentele când suntem scufundaţi în cotidianul monoton.
pozele sunt memento mori, la fel cum sunt suvenirurile. imi iau carti, cani, tricouri, pinuri, ornamente de brad…chestii micute dar cand ma uit la ele imi aduc aminte de locul respectiv. iar cand vine vorba de poze, ne cam plangeam ca nu mai avem loc pe hardurile externe 🙂
Dacă îmi cumpăr ceva, prefer şi eu lucrurile practice, adică n-aş da bani pe nişte chestii care să se umple apoi de praf şi să nu-mi folosească la nimic.
Wow! La mine încă mai e loc pe hardul extern 😀
Eu am o foarte mare problema cu stersul fotografiilor, si asta din cauza ca nu stiu niciodata ce imi va fi util si ce nu imi va fi util mai tarziu. In urma cu cativa ani porneam la drumetii si ma intorceam acasa cu cateva mii de poze. Din toate alegeam vreo 5 si restul le uitam intr-un folder obscur, convinsa ca sunt porcarii. Acum cateva luni am dat iar peste folderele alea… si am descoperit in ele mult mai multe poze misto – poze pe care in trecut nu le-am apreciat. 🙂
Şi eu am dilema asta cu ştersul pozelor, dar bine că acum se pot stoca mai uşor, fiind în format electronic. Altfel, nici nu vreau să mă gândesc câte albume aş fi colecţionat :))
De obicei, folosesc un hard extern pentru pozele din vacanţe, pe laptop păstrez doar câteva. E tare plăcut ca din când în când să răsfoiesc albumele astea, mai ales când mi-e dor de vreun loc. Ai dreptate, după ce trece o vreme, văd cu alţi ochi fotografiile 🙂
Și eu fac o mulțime de poze! Unii ar crede că pozez și multe prostii, dar nu vreau să uit nimic, nici măcar o fărâmă din ce am trăit în excursia respectivă, nici măcar pescărușii de pe malul mării sau bătrânii care se odihneau pe o băncuță 🙂
Am observat că am tendinţa să pozez mai puţin oameni, prefer obiectele sau peisajele, poate din cauză că sunt mai timidă 😀 Însă îmi place să văd fotografii cu persoane surprinse în diferite ipostaze, cu gesturi interesante 🙂
Pingback: Vacanțele mele nu prea au fotografii | Mâzgălica
Si eu evit oamenii,pe cat posibil,pentru ca-mi place sa vad peisajul singur in toata frumusetea lui.Doar cumva sa fiu pe vreo strada aglomerata,unde oamenii is parte din peisaj,dar altfel,mare,munte,mai bine fara :))
Eu am mania fotografiilor de mult,nu doar in vacante,ci orice moment de imortalizat si amintit peste ani,ca aniversari,petreceri de final de studentie,etc.etc.Acolo cu oameni,ca-s oameni dragi si cunoscuti.
Uneori e imposibil să găseşti fără oameni locul pe care vrei să-l fotografiezi. La Praga mi-ar fi plăcut să prind podul Carol gol, dar n-a fost chip… Poate doar dimineaţa devreme-devreme o fi liber, eu când am fost de fiecare dată era full.
Da, oameni dragi îmi place şi mie să pozez 🙂