Tag Archives: Ungaria

Ultra Grande Amore 2024: la fel ca anul trecut, dar mai bine

Am dat startul sezonului de concursuri de alergare pe 2024 cu un 50 km la Ultra Grande Amore, eveniment care se desfășoară în Balatonfüred, pe malul lacului Balaton din Ungaria.

Pentru că anul trecut am fost pe podium, am primit o înscriere gratuită anul acesta, de care am zis să profit. De data asta, mai bine antrenată și cu un plan mai clar de ritm și nutriție. Mi-am propus să fac un PB pe maraton, chiar dacă la această cursă nu a existat split oficial pe cei 42,195 km, ci urma să văd rezultatul doar pe ceas.

Ziua evenimentului se anunța udă și chiar așa a fost. A plouat de dimineață până la finalul cursei, cu picături mai mari sau mai mici, însă din fericire fără rafale puternice și vânt. Nu m-a îngrijorat prea tare ploaia pentru că mai alergasem în condiții de umiditate în antrenamente, dar am avut extra-grijă să nu alunec.

Continue reading

Vizită în tihnă la Budapesta – ce am văzut și unde am mâncat

După nebunia sărbătorilor de iarnă am fost un weekend prelungit la Budapesta, cu gânduri de relaxare.

Am prins o vreme cam ploioasă, dar asta nu ne-a împiedicat să explorăm orașul și să ne delectăm cu arhitectura superbă și mâncare delicioasă. Nu am bifat” locuri celebre, chiar dacă aveam câteva pe listă, ci mai degrabă ne-am plimbat în voie, fără grabă. Am admirat clădirile elegante, care seara, frumos luminate, arată foarte diferit de ziua. Secessionul care îmi place atât de mult este la el acasă în centrul orașului, și nu numai.

Continue reading

Debrecen – locuri de vizitat și savurat

Când am plecat la drum nu știam mai nimic despre Debrecen – doar că e un centru universitar și are băi termale, dar mi-am îmbogățit cunoștințele în timpul explorării.

Nu mi s-a părut un oraș turistic, ceea ce a fost tocmai bine pentru câteva zile relaxante, într-un loc nou, departe de agitație. Ne-am dorit să fie o vacanță cu vizitat, dar și cu leneveală, așa că nu am vizitat toate locurile pe care le pusesem pe listă.

Debrecen ne-a primit cu căldură (la propriu!) și multă liniște. Străzile au fost aproape pustii pe timp de zi, doar seara se mai anima atmosfera. Probabil datorită momentului ales, pentru că am vizitat orașul în perioada 12-14 august, când studenții, dar și localnicii sunt în vacanță. Turiștii bănuiesc că erau la Aquaticum Spa 🙂

Continue reading

Ce am văzut într-o sâmbătă liniștită în Veszprem (Ungaria)

M-am bucurat să vizitez Veszprem, Capitală Europeană a Culturii anul acesta, ca și Timișoara. Veszprem se află în Ungaria, aproape de lacul Balaton și de Budapesta, la vreo 4 ore și jumătate de mers cu mașina de Timișoara.

Este unul dintre cele mai vechi orașe din Ungaria, castelul fiind construit în secolele X-XI. Timp de sute de ani, reginele Ungariei au fost încoronate de episcopul de aici, motiv pentru care Veszprem este supranumit și „Orașul Reginelor”. Castelul din Veszprem a fost și reședința Gizellei, soția regelui Ștefan I.

Încă de vineri seara, când am ajuns în centru, am fost întâmpinați de o instalație luminoasă ciudată, sub formă de… zombi (?). Am aflat a doua zi ce era, de fapt.

Am luat cazare chiar în centru, într-o clădire cu scări de lemn și o cameră mobilată clasic-tradițional, dar foarte confortabilă. A fost o alegere inspirată, pentru că am avut totul la îndemână și n-a fost nevoie să ne deplasăm cu mașina (parcarea a fost gratuită, la cazare).

Primele impresii

Sâmbăta a început lent, iar pe la 11 am scos nasul afară la soare. După brunch, am pornit la admirat clădiri, străduțe și detalii urbane. Era liniște și aproape pustiu pe străzi, doar câțiva oameni cu câini ieșiseră la plimbare.

Am remarcat asfaltul nou turnat și trotuarele pietruite recent, semn că se fac îmbunătățiri la infrastructura orașului. Câteva clădiri cu arhitectură în stil secession m-au făcut să scot imediat telefonul să fac poze. Am zărit apoi tot felul de cotloane și străduțe înguste, care parcă se cereau explorate.

Continue reading

Ultra Grande Amore și un podium neașteptat

Ultra Grande Amore nu a avut loc în Italia, după cum sugerează numele, ci pe malul lacului Balaton din Ungaria, într-o stațiune turistică foarte drăguță – Balatonfüred.

Dorința de a participa la cursa de alergare de 50 km a fost activată de o “coincidență”: Balatonfured este aproape de Veszprém, oraș care anul acesta este Capitală Europeană a Culturii, la fel ca Timișoara. Așa că am zis să facem un mix de weekend cu plimbare, relaxare și alergare, care s-a dovedit a fi o alegere inspirată. Despre Veszprém o să povestesc într-un alt articol.

Pe lângă cursa de 50 km, la eveniment au fost și alte probe (7, 14 și 21 km, unele cu opțiuni de echipă de 2 persoane), reunite sub numele de Szerelmes Füred futóverseny, adică ceva ce implică alergare, îndrăgostire și baie (“baie” cu sensul de stațiune balneară :D). Iubirea e în contextul Zilei Îndrăgostiților din 14 februarie, cursa având loc duminică, pe 12.

Continue reading

După-amiază tihnită în Szeged

Micul oraș unguresc de pe malul Tisei mi-a oferit ocazia unei evadări mult dorite într-un loc nou, destul de aproape de Timișoara. Deși friguț, am prins o zi cu soare în Szeged, care a proiectat pe clădiri o lumină superbă și m-a energizat.

Am făcut o grămadă de fotografii, deși mi-au înghețat degetele pe telefon. Mi-am luat mănuși fără degete și nu a fost o alegere prea bună. Pentru degete.

Nu mi-am propus să prezint în articol toate clădirile și locurile faine din Szeged și nici măcar pe toate pe care le-am văzut. Însă câteva amintiri plăcute tot am vrut să menționez aici.

Am început plimbarea cu… un prânz. La Cirmi (adică pisicuță, de aici și desenul), un mic bistrou foarte cosy. Nu vă lăsați induși în eroare de poză, când am ajuns camera era plină, dar localul s-a golit destul de repede. Mâncarea mea – fajitas de pui (deloc unguresc, știu) a fost foarte, foarte, foarte sărată, așa că n-am putut să mănânc prea mult din ea. Noroc cu antreul împărțit, guacamole, iaurt și lipiile bune, care au salvat situația.

Continue reading

Statuia inedită din Gyor

Cea mai creativă statuie a Sf. Gheorghe am văzut-o în Gyor, un mic oraș din Ungaria, unde ne-am oprit să luăm prânzul într-o sâmbătă frumoasă de decembrie.

Pe drum spre restaurantul cu pricina am dat peste o statuie lunguiață, mai exact un domn stând pe o sferă. După șopârla de la picioarele sale am dedus că ar putea fi Sf. Gheorghe și balaurul pe care ar fi trebuit să-l învingă.

Ce mi-a plăcut e că în cazul de față sfântul e foarte meditativ, ba chiar fumează o țigară (!) La început am crezut că așa era statuia, însă apoi mi-am dat seama că cineva îi strecurase printre degete obiectul cu pricina. Oricum, a fost foarte inspirat, se potrivește de minune cu starea personajului. Un Sf. Gheorghe foarte relaxat, care-și strânge cuțitul în mână, dar nu e hotărât ce să facă. Oare merită să se obosească să omoare balaurul sau mai bine să-l lase să moară de la fumul țigării?

Continue reading

Prin Budapesta: fără chef de fotografiat, dar cu chef de plimbat

A doua mea vizită în Budapesta, la final de noiembrie, m-a prins cu o lipsă totală de chef de fotografiat. Plus că…

  • sunt peste tot clădiri superbe și ar fi fost obositor să le privesc doar prin camera telefonului.
  • mi-au înghețat degetele și prin mănuși. Să mi le scot pentru poze era ieșit din discuție.
  • mi-am ținut telefonul în rucsac și mi-era lene să-l scot.

Mă rog, tot felul de pretexte 🙂 Probabil eram obosită după un an fără prea multe zile de vacanță și mi-am dorit doar să mă plimb și să admir clădirile, fără să mă chinui să prind unghiul potrivit. Asta nu înseamnă că n-am făcut deloc poze, ci doar că numărul lor a fost extrem de redus, raportat la cât mi-a plăcut orașul.

Continue reading