Ultra Grande Amore nu a avut loc în Italia, după cum sugerează numele, ci pe malul lacului Balaton din Ungaria, într-o stațiune turistică foarte drăguță – Balatonfüred.

Dorința de a participa la cursa de alergare de 50 km a fost activată de o “coincidență”: Balatonfured este aproape de Veszprém, oraș care anul acesta este Capitală Europeană a Culturii, la fel ca Timișoara. Așa că am zis să facem un mix de weekend cu plimbare, relaxare și alergare, care s-a dovedit a fi o alegere inspirată. Despre Veszprém o să povestesc într-un alt articol.

Pe lângă cursa de 50 km, la eveniment au fost și alte probe (7, 14 și 21 km, unele cu opțiuni de echipă de 2 persoane), reunite sub numele de Szerelmes Füred futóverseny, adică ceva ce implică alergare, îndrăgostire și baie (“baie” cu sensul de stațiune balneară :D). Iubirea e în contextul Zilei Îndrăgostiților din 14 februarie, cursa având loc duminică, pe 12.

Drumul de dimineață de la Veszprem la Balatonfüred a fost lejer și scurt, de vreo 20 de minute.

Startul la cursa de 50 km s-a dat la 8 dimineața, iar celelalte probe au început mai târziu, pe parcurs. De data asta mi-a prins bine și a fost motivant să am alergători mai rapizi, după care să mă pot ține (sau… măcar să încerc) când oboseala își făcea simțită prezența.

Traseul

Traseul a constat dintr-o buclă de aprox. 3,6 km, pe care am parcurs-o de 14 ori. Mulți alergători vor face ochii mari la o așa “hamstereală”, dar cum sunt obișnuită cu traseele scurte de la ultra, mi-a plăcut. Mental, mi se pare mai ușor decât o buclă lungă. Plus că am putut să-mi las flask-uri cu apă în zona de start-finiș și nu a mai trebuit să le car toată cursa cu mine.

Cei 3,6 km au fost pe asfalt, cu o mică excepție: o porțiune de 200-300 m cu pietricele la zona de start-finiș. Per total, mi s-a părut plat, am simțit doar o ușoară urcare și apoi o coborâre mai accentuată, pe care am profitat de gravitație la fiecare tură. Am avut și o întoarcere în ac de păr, unde a fost poziționată strategic o boxă cu muzică antrenantă. Într-un alt punct am avut un mini-concert live de rap.

Energie și vreme bună

După ce la ultimele alergări-antrenament de acasă am primit temperaturi cu minus, la cursă am avut noroc: media a fost de 5-6 grade cu plus și, cel mai important, ne-am bucurat de compania soarelui. Mă așteptam la vânt, având în vedere că e fix pe malul lacului Balaton, dar nu a fost cazul, datorită clădirilor de pe margine care ofereau cât de cât protecție.

Planul era să începem cu 5:20, dar parcă era prea antrenantă atmosfera, așa că prima tură a fost mai rapidă, cu un ritm de 5:12. La următoarele am coborât spre 5:06-5:09 și am rămas pe-acolo. Faptul că am alergat cu Edi vreo 30 km a ajutat mult, așa mi-a fost mai ușor să țin un ritm constant. M-am simțit bine la acest pace, deși în mod obișnuit nu e tocmai zona mea de confort. Poate și pentru că am avut mai multă grijă cu alimentarea și am început cu primul gel la km 10, nu la 18, cum făceam de obicei. Am luat câte un gel sărat la 10-11 km și a funcționat bine pentru mine.

Cum spuneam, mi-a prins bine să apară pe parcurs alergători „proaspeți”, care erau la probe mai scurte și numai ce luaseră startul, deci aveau avânt. Nu plecasem la drum cu ambiții foarte mari, ca de obicei mi-am dorit să alerg cât de bine pot pentru momentul respectiv.

Spre ora prânzului ieșiseră mulți oameni la plimbare pe aleile stațiunii. Bănuiesc că vara e o locație foarte animată.

Cu 3 ture înainte de final, m-am oprit să-mi umplu flask-ul pentru că mi se terminase apa, operațiune care mi-a luat destul de puțin timp datorită sistemului practic oferit de organizatori: un bidon cu robinet. Deja încetinisem și mi se părea că alerg în reluare, deci am renunțat să mai privesc la ceas. Ultima tură a fost o bucurie, deja nu mai aveam răbdare și voiam să vină odată finișul.

14 ture și gata!

Într-un final, am bifat tura cu numărul 14 și am trecut pe sub poarta mare, unde am primit medalia și un trandafir (fiecare alergătoare a primit câte un trandafir roșu, în ton cu tema concursului).

Organizatorul a anunțat că sunt pe locul 2 – în engleză, din fericire :D, așa că am mai avut un motiv de bucurie, pe lângă rezultatul de care sunt foarte mulțumită – 4:19:31 timpul final oficial. Așadar, locul 2 la Feminin din 25 de participante și locul 18 la General din 76 de finișeri, în total.

Cireașa de pe tort a fost… ananasul! Pe lângă alte fructe și gustări, la masa de alimentare am găsit ananas, din care m-am înfruptat la final și al cărui gust mi s-a părut divin de revigorant! Era acolo o doamnă drăguță care tăia de zor ananasul și îmi venea să-i spun să nu se mai chinuie să-l taie cubulețe așa mici, să-mi dea direct jumate. Dar n-am zis nimic, m-am mulțumit să culeg bucățelele cu ambele mâini (și nu eram sigura care făcea asta :D).  

A fost simpatic că la fiecare probă s-au premiat primele 4 persoane/ echipe, deci se pare că aici locul 4 e cu noroc. Am primit un trofeu inimos și o sticlă de vin rose, cu care m-am asortat (total întâmplător).

Per total, o alergare care m-a bucurat și mi-a dat încredere, cu o atmosferă plăcută. Anul viitor am participarea gratuită, deci sper să revin 🙂

*Taxa de înscriere a fost 9000 de forinți (116 lei) – destul de puțin pentru 50 km. Kitul a constat doar în numărul de concurs și niște vouchere cu reduceri; a fost nevoie să lăsăm garanție 2000 de forinți/ persoană, pe care i-am primit înapoi la predarea cipului.