Când încă alergam la Ultrabalaton, am văzut un deal cu o cetate cochetă în depărtare și mi-am notat în minte că ar merita o vizită.
Duminică dimineața am pornit cu mașina în căutarea cetății. Singura problemă era că nu mai știam cât de departe e de Balatonfured și nici cum se numește, așa că am luat-o pur și simplu cu mașina pe șoseaua care înconjoară lacul. Într-un final, am zărit-o și am identificat-o pe Google Maps: Cetatea Szigliget.
Am lăsat mașina într-o parcare din apropiere (fără plată) și apoi am urcat spre cetate, trecând pe lângă un restaurant și niște mici standuri cu suveniruri.
După o urcare scurtă, dar sănătoasă, am ajuns la porțile cetății. Înainte de asta, pe partea dreaptă am văzut niște cetăți miniaturale din zonă, ultima fiind chiar Szigliget, cea mai mare.
Biletul de vizitare la cetatea Szigliget a costat 4000 forinți (26 lei)/ adult și pot să spun că a meritat 100%.
Este tare frumos amenajată, cu multe cămăruțe și colțuri de explorat, inclusiv câteva mici expoziții care prezintă istoria cetății, cum a evoluat de-a lungul timpului și cum arăta viața locuitorilor de aici.
Mi-au plăcut în special miniaturile, care reconstituie foarte bine fragmente de viață cotidiană.
Bonus, explicațiile sunt în engleză și germană, pe lângă maghiară, deci e prietenoasă și cu turiștii străini.
Fiind la înălțime, de pe zidurile cetății se vede o frumoasă panoramă în jur, care mi s-a părut așa, o mică Toscana de Ungaria. 🙂 Se zărește un pic și din lacul Balaton în depărtare.
După ce am terminat cu cetatea, am coborât în satul de lângă, la un restaurant aflat chiar pe malul lacului, unde plutea în aer relaxarea. Se numește chiar Kikötő, adică port, și am mâncat tare bine: în imagine, pulpe de rață, piure de cartofi cu ceapă și varză roșie. Salata de castraveți (care nu se vede) a fost delicioasă – castraveții erau cruzi-spre murați, foarte buni. Am dat la o parte smântâna, care mi se pare că strica gustul :)).
Pe scurt, dacă ajungeți în zonă și aveți câteva ore la dispoziție, recomand o vizită la cetatea Szigliget.