Tag Archives: etichetă

Ce sunt produsele bio?

Pentru că există o mare confuzie cu privire la ce înseamnă bio şi aud o mulţime de aberaţii legate de subiect, m-am gândit să punctez câteva aspecte despre acest tip de produse:

  • Eco, ecologic, organic şi bio înseamnă fix acelaşi lucru. Fiecare din termeni desemnează produse care nu conţin reziduri de pesticide, îngrăşăminte chimice, hormoni de creştere, radicali liberi de la iradieri, antibiotice şi alte componente nocive. Ingredientele sub obţinute prin metode care respectă mediul înconjurător şi ciclul natural al plantelor şi animalelor. De asemenea, este interzisă utilizarea organismelor modificate genetic.covrigei-din-faina-integrala1
  • Un produs dobândeşte eticheta “bio” doar după ce este supus unor verificări realizate de organisme avizate, care atestă că acesta respectă condiţiile enumerate mai sus.
  • Termenul “natural” atrage consumatorii, aşa că este utilizat la greu. Însă acesta nu este reglementat legal, aşa că nu semnifică nimic şi nu are nicio valoare, deci absolut orice poate fi “natural”. Poţi să ai un produs ultra-procesat, plin de aditivi şi chestii dubioase, pe care să scrie “natural”. E perfect legal. “Natural” NU înseamnă “bio”.
  • Ca să-ţi dai seama dacă un produs este sau nu bio, verifică să aibă pe etichetă frunza verde înconjurată de steluţe, simbolul comunitar care garantează că produsele sunt în conformitate cu metodele de producţie ecologică. Alături de sigla comunitară mai apare uneori şi sigla naţională ,,ae”. Nu contează ce scrie în rest pe etichetă, ce zic reclamele sau aburelile de marketing. Dacă un produs nu are acest semn distinctiv înseamnă că nu e bio, indiferent de cât de natural e mediul în care a fost obţinut. De exemplu, ouăle produse de găinile bunicii, chiar dacă sunt hrănite cu grăunţe, nu pot fi considerate bio dacă nu au atestatul respectiv. Asta nu înseamnă că nu sunt sănătoase, ci doar că nu sunt bio!logo produs ecologic bio organic
  • Pentru ca un produs să fie bio nu trebuie neapărat să conţină 100% ingrediente bio, ci acestea trebuie să se regăsească într-un procent de cel puţin 95%, cu excepţia apei, sării şi a sulfiţilor (în cazul vinurilor).
  • Nu orice produs bio este automat sănătos, aşa că nu e cazul să ne iluzionăm că putem mânca frecvent zahăr bio în cantităţi industriale fără să avem probleme pe termen lung. Şi produsele bio pot fi ultra-procesate şi pot include o cantitate mare de zahăr, sare sau grăsimi (ce ironie, şi ele bio…). Am scris mai multe aici.

*Unii ar putea înţelege din cele de mai sus că sunt sceptică atunci când vine vorba de produsele bio. Dimpotrivă, mă bucur că există un interes tot mai mare pentru ele şi cred că ar trebui să fie considerate ceva normal, nu un moft. E minunat să facem alegeri cât mai sănătoase pentru noi şi pentru mediu, aşa că dacă ne permitem e recomandat să optăm pentru varianta bio cât mai des. Însă nu e cazul să facem din asta o obsesie.

Un nou sistem de etichetare pentru alimente mai sănătoase: CEFF

Tot mai mulţi români citesc etichetele produselor atunci când se află la cumpărături, din dorinţa de a afla ce se ascunde dincolo de ambalajul frumos colorat. Însă mulţi dintre cei care îşi propun să mănânce mai sănătos sunt descurajaţi de lista ingredientelor, care uneori pare desprinsă din tratate de chimie.

În prezent, în Uniunea Europeană este permisă folosirea a peste 300 de E-uri, adică aditivi, conservanţi, coloranţi, emulgatori, stabilizatori şi alte substanţe care să conserve mai bine alimentele şi să împiedice deteriorarea lor rapidă sau să le dea o consistenţă, un aspect şi un gust mai plăcute. Fiecare dintre aceste E-uri are câteva denumiri diferite, unele greu de pronunţat, mai potrivite pentru exerciţii de dicţie decât pentru a fi folosite ca mâncare. Unele E-uri au o situaţie foarte neclară, în sensul că în anumite state sunt considerate periculoase şi interzise în industria alimentară, în timp ce în alte părţi sunt folosite bine-mersi.

ceff sistem de etichetare al alimentelor sanatoaseÎn curând va fi mai uşor să alegem alimente mai sănătoase, deoarece recent s-a lansat pe piaţa locală CEFF – Certified E-Friendly Food. Nu este vorba de o nouă marcă de alimente, ci de un sistem de certificare a produselor alimentare iniţiat în 2010 în Cehia, şi aflat deja în implementare în Slovacia şi Polonia, România fiind a patra ţară unde este aplicat.

Prima întrebare pe care mi-am pus-o când am auzit de acest sistem a fost „Cine se află în spatele lui? Vreo companie-mamut din industria alimentară?” Se pare că nu. CEFF este un organism internaţional independent şi nu este sprijinit de un brand anume. Continue reading

Promisiunea falsă a produselor „de casă”

Tot mai multe branduri mizează în ultimul timp pe „natural”, pe o întoarcere la mâncărurile simple din trecut, ca la bunica: pateuri, lactate, dulciuri etc. În reclame totul pare făcut cu grijă, cu ingrediente „adevărate”, ca „în vremurile bune”, într-un cadru idilic de ţară, unde vaca paşte iarbă verde şi puiul e fericit de nu mai poate.

dulciuri-paris

Desigur, asta doar în teorie, pentru că în practică lucrurile stau altfel. Mă mir uneori să constat ce diferenţă e între ceea promite produsul şi ceea ce scrie pe etichetă.

Conceptele fluturate în reclame, ca „suflet”, „atmosfera din bucătăria mamei” sau „acasă”, sunt pur şi simplu inexistente dacă te uiţi la lista ingredientelor. Produsele care fac mare tam-tam pe cât de „de casă” sunt ele n-au absolut nimic de-a face cu o bucătărie obişnuită sau cu o reţetă normală.

Un exemplu concret:  Continue reading