Tot mai multe branduri mizează în ultimul timp pe „natural”, pe o întoarcere la mâncărurile simple din trecut, ca la bunica: pateuri, lactate, dulciuri etc. În reclame totul pare făcut cu grijă, cu ingrediente „adevărate”, ca „în vremurile bune”, într-un cadru idilic de ţară, unde vaca paşte iarbă verde şi puiul e fericit de nu mai poate.
Desigur, asta doar în teorie, pentru că în practică lucrurile stau altfel. Mă mir uneori să constat ce diferenţă e între ceea promite produsul şi ceea ce scrie pe etichetă.
Conceptele fluturate în reclame, ca „suflet”, „atmosfera din bucătăria mamei” sau „acasă”, sunt pur şi simplu inexistente dacă te uiţi la lista ingredientelor. Produsele care fac mare tam-tam pe cât de „de casă” sunt ele n-au absolut nimic de-a face cu o bucătărie obişnuită sau cu o reţetă normală.
Un exemplu concret:
Produs: Prăjitură cu cremă de cacao şi aromă de rom, care în reclame îşi asociază imagini din bucătăria mamei
Ingrediente: făină albă de grâu, zahăr, grăsime vegetală, apă, cremă cacao – rom 17% (sirop de glucoză-fructoză, apă, zahăr, dextroză, pudră cacao 4,2%, amodon modificat de porumb, grăsime vegetală, stabilizator: celuloză; alcool etilic, arome, conservant: sorbat de potasiu; emulsificator: mono-digliceride ale acizilor graşi), apă, ou praf, sirop de glucoză, amidon de grâu, cacao pudră 1,3%, zahăr brun, agenţi de umezire: glicerină, propilenglicol; agenţi de afânare: difosfat disodic, bicarbonat de sodiu; emulgatori; esteri poligliceridici ai acizilor graşi; agenţi de îngroşare: gumă xantan, celuloză, amidon modificat de porumb; sare iodată; regulator de aciditate: acid citric; conservant: acid sorbic; arome.
Dintre aceste ingrediente, marea majoritate nu sunt recomandate a fi consumate frecvent, iar unele nu sunt recomandate deloc (propilenglicolul, de exemplu). Nu ştiu câţi dintre cei care se înfruptă frecvent din această pseudo-prăjitură au cunoştinţă de asta…
PS: Bunătăţile „de casă” se fac în casă, nu se cumpără de la supermarket.
Eu am mai descoperit o “capcana” a bunatatilor de casa. Si aici vorbesc de dulciuri facute chiar in casa…de mama mea spre exemplu. Retetele de prajituri cu diverse creme, cu aspect f comercial etc….chiar daca sunt facute in casa, includ multe ingrediente pe care nu ar trebui sa le aiba (arome, intaritori, gelatina, s.a.m.d.). Asa ca mi-am dat seama ca bunatatile de casa care sa contina ingrediente cat mai sanatoase sunt de fapt deserturile simple: placinte cu diverse, tarte simple, biscuiti de casa…adica mai mult dulciurile pe care le faceau bunicile si strabunicile noastre la tara, cand nu aveau esente de rom/vanilie/migdale, creme instant, intaritori de frisca si altele cunoscute. So, we should keep it simple 🙂 Amandinele spre exemplu, fie ele facute in casa sau cumparate de la cofetarie sigur nu sunt cele mai sanatoase (si o spun cu durere pentru ca sunt mare fan :(…)
Partea buna la produsele facute in casa este ca avem mai mare control asupra ingredientelor. Nimeni nu ne obilga sa folosim coloranti si gelatine.
In ceea ce priveste dulciurile, dar nu numai, se pot gasi tot felul de solutii ca sa fie mai sanatoase, de exemplu inlocuirea zaharului cu stevia sau fructoza, folosirea de faina integrala in locul celei rafinate, evitarea unor grasimi hidrogenate etc. In rest, cum ai zis si tu, simplitatea e cheia. Si cumpatarea, as adauga 🙂
Categoric, trebuie sa gatim cat mai mult, altfel vom deveni si noi niste e-uri umblatoare 🙁
E-uri umblatoare, intr-adevar. Trist, dar adevarat…
De aia mănânc doar prăjiturile mamei 🙂
Ştii tu ce ştii 😉
Articolul e bun si ai dreptate, si pe mine ma exaspereaza asa-zisele produse “ca la mama acasa”.
Am si fac numai retete vechi de prajituri, de mancaruri, unele pe care le avem si de peste 40 de ani, care nu contin nici-un adjuvant ciudat in afara de un praf de copt sau vreo lingurita de amoniac. In rest, nu au decat lapte, faina, oua, cacao, ulei, margarina sau unt, sirop simplu de apa cu zahar…asa, ca exemple. Nici vorba de gelatine, intaritori…ca am citit mai sus ceva. Ce retete sunt acelea? Nu am intalnit niciodata asa ceva. Poate noi acasa am ramas in secolul trecut, dar o reteta buna de prajituri e aceea cat mai simpla.
Am observat ca tendinţă că se redescoperă produsele tradiţionale, simple, dar din păcate de cele mai multe ori e vorba doar de o strategie de marketing. Reţetele mamei sau ale bunicii sunt atat de “reinterpretate”, ca nici nu mai aduc cu originalul, cum ziceai şi tu.
Clar o prajitura de casa n-are toate prostiile din prajitura aia din comert, dar nici o prajitura de casa cu un pachet de margarina (sau unt,dar prima e si mai rea), o cana de zahar (alb) si faina (alba) nu ma atrage prea mult 😀
Exact. A trebuit sa ajung sa fac eu insami prajituri ca sa realizez cat unt manac, cat zahar….Nu mai spun ca sunt prajituri care cica nu ies decat cu margarina (pe care o refuz total). Cand doar mancam ce facea mama eram f mandra ca mananc prajituri de casa, fara sa ma gandesc exact in ce constau:) Sigur, pot fi inlocuite ingredientele cu faina integrala, sirop de stevie si altele, dar trebuie sa fii pregatit sufleteste sa nu ai un rezultat similar celui obtinut cu reteta initiala. Dar cu siguranta e mai sanatos.
Aici cred că e vorba de a alege răul mai mic 🙂
Cât despre înlocuire, obişnuinţa îşi spune cuvântul, şi zic asta din experienţă proprie. Ne obişnuim cu anumite gusturi şi când încercăm altceva e normal să ni se pară diferit şi să fim reticenţi, să respingem noul. Şi uneori se întâmplă ca, de exemplu, prăjiturile clasice să ajungă să ni se pară prea dulci si greţoase dacă reducem cantitatea de zahăr din alimentaţie în general.
bine ca mi-am amintit sa-i cumpar bunicii niste guma xantan, celuloza si agenti de umezire bunicii ca nu mai are 😀
:))))