Tot mai multe branduri mizează în ultimul timp pe „natural”, pe o întoarcere la mâncărurile simple din trecut, ca la bunica: pateuri, lactate, dulciuri etc. În reclame totul pare făcut cu grijă, cu ingrediente „adevărate”, ca „în vremurile bune”, într-un cadru idilic de ţară, unde vaca paşte iarbă verde şi puiul e fericit de nu mai poate.

Desigur, asta doar în teorie, pentru că în practică lucrurile stau altfel. Mă mir uneori să constat ce diferenţă e între ceea promite produsul şi ceea ce scrie pe etichetă.

Conceptele fluturate în reclame, ca „suflet”, „atmosfera din bucătăria mamei” sau „acasă”, sunt pur şi simplu inexistente dacă te uiţi la lista ingredientelor. Produsele care fac mare tam-tam pe cât de „de casă” sunt ele n-au absolut nimic de-a face cu o bucătărie obişnuită sau cu o reţetă normală.

Un exemplu concret:  Continue reading →